vălătuci [At: CIHAC, II, 444 / Pzi: ~ucesc / E: vălătuc, (4-6) cf vălmătici] 1 vt A face sul Si: a înfășura, a învălătuci. 2 (Pop) A acoperi cu vălătuci (10) scheletul de lemn al unor construcții. 3 vt (Reg) A tăvălugi. 4 vr (Reg; fig) A se învălmăși. 5 vr A se zăpăci. 6 vr A se năuci.