opțiuni
  • info

6 definiții pentru vălătucire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vălătucire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: vălătuci] (Rar) Vălătuceală (1).

vălătuci [At: CIHAC, II, 444 / Pzi: ~ucesc / E: vălătuc, (4-6) cf vălmătici] 1 vt A face sul Si: a înfășura, a învălătuci. 2 (Pop) A acoperi cu vălătuci (10) scheletul de lemn al unor construcții. 3 vt (Reg) A tăvălugi. 4 vr (Reg; fig) A se învălmăși. 5 vr A se zăpăci. 6 vr A se năuci.

vălătuci vb. IV. tr. 1 A face sul un material flexibil, a înfășură. ◊ Analog. (refl.) O limbă de flacără țîșni foarte sus împreună cu un fum negru care se vălătucea (POPOV.). 2 A acoperi cu vălătuci pereții unei case țărănești din vălătuci. • prez.ind. -esc. /v. vălătuc.

VĂLĂTUCI, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vălătuci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălătucesc, imperf. 3 sg. vălătucea; conj. prez. 3 sg. și pl. vălătucească

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vălătuci, vălătucesc, vb. IV (reg.) 1. a clădi pereții unei case țărănești din vălătuci. 2. a da cu tăvălugul.

Intrare: vălătucire
vălătucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vălătucire
  • vălătucirea
plural
  • vălătuciri
  • vălătucirile
genitiv-dativ singular
  • vălătuciri
  • vălătucirii
plural
  • vălătuciri
  • vălătucirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vălătuci, vălătucescverb

  • 1. A clădi pereți din vălătuci (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din grajdul de nuiele vălătucit cu grijă, se auzi muget moale. SADOVEANU, O. VIII 88. DLRLC
etimologie:
  • vălătuc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.