Definiția cu ID-ul 1250195:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vălătuci vb. IV. tr. 1 A face sul un material flexibil, a înfășură. ◊ Analog. (refl.) O limbă de flacără țîșni foarte sus împreună cu un fum negru care se vălătucea (POPOV.). 2 A acoperi cu vălătuci pereții unei case țărănești din vălătuci. • prez.ind. -esc. /v. vălătuc.