4 intrări
55 de definiții

Explicative DEX

VĂDUV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua.

VĂDUVI, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv.

VĂDUVI, văduvesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. ♦ Tranz. Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. 2. Intranz. A duce viață de văduv. – Din văduv.

VĂDUVIE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie.

VĂDUVIE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie.

vădoo sf vz văduv

vădovă af, sf vz văduv

vădovie sf vz văduvie

vădui v vz văduvi

văduie1 sf vz văduvie

văduo af, sf vz văduv

văduu, ~uă smf, a vz văduv

văduv, ~ă [At: PSALT. HUR. 552/24 / V: (îrg) văduu (Pl și: reg ~dui sf) smf, a, (înv) văduo (Pl: văduo; G-D: sg văduoei, Pl: văduolor) sf, af, vădoo sf, vădovă sf, af, (îvr) vuduă sf / A și: (reg) văduv / Pl: ~i, ~e, (reg) vădui sm, ~i sf / G-D și: (înv) ~vii sf / E: ml viduus, -ua] 1-2 smf, a (Persoană) care și-a pierdut soția sau soțul (prin deces) și nu s-a recăsătorit Si: (pop) vădan (1-2), văduvit (1-2), văduvoi (1-2), (reg) văduvar. 3 a (Înv; pan; d. stupi) Care nu are matcă. 4 a (Înv; d. instituții) Care are postul titularului vacant (prin deces) Si: (pop) văduvit (3). 5 a (Înv; d. funcții, demnități etc.) Care nu are titular Si: (pop) văduvit (4). 6 a (Fig; de obicei urmat de determinări introduse prin pp „de”) Lipsit (de ...). 7 smf (Fam; îs) ~(ă) de paie Persoană care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soție sau, respectiv, fără soț. 8 sf (Orn; Trs; îc) ~ă-loatră Mierlă (Turdus merula). 9 sf (Bot; Trs; îc) ~a-ce-țâpă-copiii Sovârvariță2 (Inula britannica).

văduvesc, ~ească a [At: PO 133/1 / V: (înv) ~uiesc / Pl: ~ești / E: văduv + -esc] (Rar) 1 Care aparține văduvilor (1). 2 Specific văduvilor (1). 3 De văduv (1). 4 De văduvie (1).

văduvi [At: (a. 1652) TDRG / V: (îrg) vădui / Pzi: ~vesc / E: văduv] 1 vi (Pop) A rămâne văduv (2) Si: (reg) a vădăni (1). 2 vtf A lăsa pe cineva văduv (2) Si: (reg) a vădăni (2). 3 vi A duce viață de văduv (1). 4 vi A duce o viață ca de văduv (1). 5 vi (Înv; d. instituții) A rămâne fără titular (ca urmare a decesului acestuia). 6 vt (Fig) A lipsi de ... 7 vr (Reg; d. fete sau despre femei nemăritate; îf vădui) A naște un copil.

văduvie sfs [At: BIBLIA (1688), 291/5 / V: (îrg) ~dov~, (reg) ~uie / E: văduv + -ie] 1 Starea de văduv (1) Si: (rar) văduvire (1), (reg) vădănie, văduit1, (îvr) văduvime, viduitate. 2 Interval de timp în care cineva este văduv (2) Si: (înv) văduvire (3). 3 (Înv) Situația unei instituții care are postul2 titularului vacant (prin deces) Si: (înv) văduvire (4).

vădovie s.f. v. văduvie.

vădui vb. IV. v. văduvi.

văduie1 s.f. v. văduvie.

văduu, -uă adj., s.m., s.f. v. văduv.

văduv, -ă s.m., s.f, adj. I 1 s.m., s.f. Persoană care și-a pierdut soția sau soțul (prin deces) și nu s-a recăsătorit; (pop.) vădan, vădancă. ◊ Expr. Văduv sau văduvă de paie = (calc după germ. „Strohwitwer”, magh. „szalmaözvegy”) soț sau soție care a rămas o perioadă scurtă de timp fară soție, respectiv, fară soț. 2 s.f. Compuse: (ornit.; reg.) văduvă-loatră = mierlă (Turdus merula); văduva-ce-țipă copiii = sovîrvariță (Inula britannica). lI adj. 1 (despre oameni; adesea în legătură cu vb. „a fi”, „a rămîne”) Care și-a pierdut soția sau soțul (prin deces) și nu s-a recăsătorit. Jupînese văduve ascultau cursurile lui despre viață și despre iubire (BACOV.). 2 Fig. (de obicei cu determ. introduse prin prep. „de”) Lipsit (de...),privat (de...). Peșteră uitată, Cu scorburi multe, văduve de soare (GOGA). 3 (înv.; despre instituții) Care are postul titularului vacant (prin deces); (despre funcții, demnități) care nu are titular. Biserica rămînea adeseaori văduvă de preoți (ISP.). • acc. și (reg.) văduv. pl. -i, -e, (reg.) m. -ui. și (înv., reg.) văduu,-uă adj., s.m., s.f. /lat. vidŭus, -ua.

văduvie s.f. 1 Starea, situația de văduv; viduitate, (reg.) vădănie. 2 Interval de timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. 3 (înv) Situația unei instituții care are postul titularului vacant (prin deces). • pl. – ii. g.-d. -iei. și (înv., reg) vădovie, văduie s.f. /văduv + -ie.

VĂDUV, -Ă, văduvi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Bărbat) care și-a pierdut soția prin moarte sau (femeie) care și-a pierdut soțul prin moarte și nu s-a recăsătorit; vădan. 2. Adj. Fig. Lipsit de ceva; liber, gol. – Lat. viduus, -ua.

VĂDUV, văduvi, adj. m. (Despre bărbați; adesea substantivat) Căruia i-a murit soția sau care a divorțat și nu s-a recăsătorit. Mă numesc Ion, Sînt văduv de o lună jumătate. Am copii și zece socri: cinci neveste-nmormîntate. EFTIMIU, Î. 18. Sînt văduv de vro zece ani. COȘBUC, P. I 230. ◊ Fig. Lipsit de ceva, liber, gol. În curînd scaunul Moldovei e văduv. DELAVRANCEA, A. 54. Tristele diminețe... Ne vor afla cu jale p-un văduv, pustiu pat? ALEXANDRESCU, M. 155.

VĂDUVĂ, văduve, adj. f. (Despre femei) Căreia i-a murit soțul sau care a divorțat și nu s-a recăsătorit. Eu holtei, mîndra văduvă, Dorul plînge în zori de ziuă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 104. ◊ (Substantivat) Deși călca spre treizeci și opt de ani, văduva Irimiei era încă frumoasă și părea tînără. SADOVEANU, O. VII 90. Ah, războiul blestemat Cîte văduve-a lăsat în durere și cîți prunci Au rămas orfani de-atunci. TOPÎRCEANU, M. 241. El lua paraua de nafură a văduvei și bucățica de pîine din gura orfanului. VLAHUȚĂ, O. AL. 218. ◊ Fig. Lipsit de ceva, liber, gol. Duzii bătrini de pe marginile drumului își scuturau ușor ramurile mai subțiri, văduve, învăluite de fîșii ușoare de aburi reci. DUMITRIU, B. F. 58. [Cuvintele] au rămas văduve de sens real. GHEREA, ST. CR. II 34. – Variantă; (regional) văduă (JARNÍK-BÎRSEANU, la CADE) adj. f.

VĂDUVI, văduvesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la persoane) A face să devină văduv, a lăsa văduv (sau văduvă). Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția. NECULUȚĂ, Ț. D. 41. Îndărăt cu potera, Că-ți văduvesc cucoana. MAT. FOLK. 383. ◊ Refl. Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit? BIBICESCU, P. P. 345. ◊ Fig. A lăsa pe cineva singur, a lipsi de ceva. Curtea noastră-oi părăsi, Pe mama oi văduvi. BIBICESCU, P. P. 303. 2. Intranz. A rămîne, a deveni văduv (sau văduvă). Văduvind tinerica, Părinții ei o luară. PANN, P. V. II 84. Doamna ta să văduvească, Neamul tău să calicească. ALECSANDRI, P. P. 181. ♦ A trăi în văduvie, a duce viață de văduv. A lăsat.... la ceasul morții ei și cu jurămînt ca împăratul, soțul ei, să nu văduvească. ISPIRESCU, L. 306.

VĂDUVIE s. f. Starea, situația de văduv (sau de văduvă). Tudor, după o văduvie tristă de atîta vreme, a dat peste o iubire nouă și s-a hotărît să se însoare a doua oară. GALACTION, O. I 111. Nu s-a speriat de văduvie, căci ea a purtat de grija gospodăriei și cînd trăia Ioniță. REBREANU, R. I 149. Împărăteasa, rămasă singură, plîngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3.

VĂDUV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care și-a pierdut (prin moarte) soțul sau soția și nu s-a mai recăsătorit. /<lat. viduus, ~ua

A VĂDUVI ~esc 1. tranz. (persoane) 1) A face să rămână văduv (sau văduvă). 2) fig. A lipsi de îngrijire; a lăsa în voia soartei. 2. intranz. 1) A rămâne văduv (sau văduvă). 2) A fi văduv. /Din văduv

VĂDUVIE f. 1) Stare de văduv. 2) Durata acestei stări. [G.-D. văduviei] /văduv + suf. ~ie

văduv a. și m. 1. bărbat rămas fără soție (prin moarte sau despărțenie); 2. fig. lipsit de: oraș văduv de locuitori. [Vechiu-rom. văduu (cf. Mold. vădăoiu, văduvoiu (CR.) = lat. VIDUUS].

văduvì v. a rămânea văduv.

văduvie f. 1. starea văduvului sau a văduvei; 2; fig. dezolare: țara este ’n văduvie AL.

văduv, -ă adj. și s. (lat. vĭduus, vĭdua, de unde vrom. văduŭ, văduŭă [văduo, ca noo îld. noŭă]. Apoĭ s’a făcut văduvă, care a prefăcut masculinu văduŭ în văduv. It. védovo, -va, pv. vezoa, fr. veuf, veuve, cat. viuda, sp. viudo, viuda, pg. viuvo, -va. V. vădană). Rămas fără soție (pin moarte): om văduv, femeĭe văduvă; un văduv, o văduvă. Fig. Rar. Lipsit de: un sat văduv de locuitorĭ. – În est masc. și văduvóĭ.

văduvésc v. tr. (d. văduvă). Fac văduv orĭ văduvă: războĭu văduvise multe femeĭ. Fig. Lipsesc, despoĭ: România șĭ-a reluat provinciile de care era văduvită. V. intr. Trăĭesc văduv: mulțĭ anĭ a văduvit.

văduvíe f. Starea de văduv, de văduvă.

Ortografice DOOM

văduv adj. m., s. m., pl. văduvi; adj. f., s. f. văduvă, pl. văduve

văduvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvesc, 3 sg. văduvește, imperf. 1 văduveam; conj. prez. 1 sg. să văduvesc, 3 să văduvească

văduvie s. f., art. văduvia, g.-d. văduvii, art. văduviei

văduv adj. m., s. m., pl. văduvi; adj. f., s. f. văduvă, pl. văduve

văduvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvesc, imperf. 3 sg. văduvea; conj. prez. 3 să văduvească

văduvie s. f., art. văduvia, g.-d. văduvii, art. văduviei

văduv adj. m., s. m., pl. văduvi; f. sg. văduvă, pl. văduve

văduvi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văduvesc, imperf. 3 sg. văduvea; conj. prez. 3 sg. și pl. văduvească

văduvie s. f., art. văduvia, g.-d. văduvii, art. văduviei; pl. văduvii

Etimologice

văduv (-vi), s. m. – 1. bărbat care și-a pierdut soția prin moarte. – 2. (Adj.) Vid, liber, gol. – Var. Trans. văduu, vădan, Mold. văduvoi, vădăoi, văduoi, Trans. văduvariu, vădulariu. Mr. veduu. Lat. vĭdŭus (Pușcariu 1851; REW 9321), cf. it. vedovo, prov. vezoa, fr. veuf, cat., sp. viudo, port. viuvo. Pentru evoluția celui de-al doilea v, cf. it. vedovo și măduvă (Tiktin; după părerea eronată a lui Cihac, II, 443 și Conev 59, din sl. vidova „văduvă”). Uz general (ALR, I, 279). Vădan, pe care Tiktin îl găsește greu de explicat, trebuie să fie în loc de *văduvan, cf. văduvoi față de văduoi. – Der. văduvă (var. vădană, văduvoaie, văduvoaie, văduvioară, văduviță), s. f. (femeie căreia i-a murit soțul), din lat. vĭdŭa (după Miklosich, Lexicon, 116, din sl. vĭdova); văduvioară (var. văduviță), s. f. (pește, Idus melatonus; plantă, Scabiosa atotpurpurea); văduvi (var. Mold. vădăni), vb. (a rămîne văduv; a lipsi de, a lăsa gol); văduvie (var. Mold. vădanie), s. f. (starea de văduv sau de văduvă); vădu(v)esc, adj. (de văduv).

Sinonime

VĂDUV adj., s. (Mold., Bucov. și Transilv.) vădan, (Olt.) văduvar, (înv.) sărac. (I-a murit soția, a rămas ~.)

VĂDUVI vb. v. lipsi.

VĂDUVI vb. (Mold. și Bucov.) a vădăni. (~ de peste un an.)

VĂDUVIE s. (reg.) vădănie, văduvire, (înv.) sărăcie.

VĂDUV adj., s. (Mold., Bucov. și Transilv.) vădan, (Olt.) văduvar, (înv.) sărac. (I-a murit soția, a rămas ~.)

VĂDUVĂ s. (reg.) vădancă, (Mold., Bucov. și Transilv.) vădană. (I-a murit soțul, a rămas ~.)

văduvi vb. v. LIPSI.

VĂDUVI vb. (Mold. și Bucov.) a vădăni. (~ de peste un an.)

VĂDUVIE s. (reg.) vădănie, văduvire, (înv.) sărăcie.

VĂDUVIE. Subst. Văduvie, văduvire (rar), vădănie (rar). Văduv, vădan (pop.), văduvoi (augm.), vădăoi (reg.); văduvă, văduvioară (dim.), văduviță, văduvoaie (augm.), vădană (pop.), vădancă (pop.). Adj. Văduv, vădan (pop.), văduvit. Vb. A-și pierde soțul (soția), a rămîne văduv, a văduvi, a vădăni (rar), a lăsa văduv. V. celibat, divorț.

Intrare: văduv (adj.)
văduv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văduv
  • văduvul
  • văduvu‑
  • văduvă
  • văduva
plural
  • văduvi
  • văduvii
  • văduve
  • văduvele
genitiv-dativ singular
  • văduv
  • văduvului
  • văduve
  • văduvei
plural
  • văduvi
  • văduvilor
  • văduve
  • văduvelor
vocativ singular — —
plural — —
vădovă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văduo
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văduu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: văduv (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văduv
  • văduvul
  • văduvu‑
plural
  • văduvi
  • văduvii
genitiv-dativ singular
  • văduv
  • văduvului
plural
  • văduvi
  • văduvilor
vocativ singular
  • văduvule
  • văduve
plural
  • văduvilor
vădoo
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: văduvi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văduvi
  • văduvire
  • văduvit
  • văduvitu‑
  • văduvind
  • văduvindu‑
singular plural
  • văduvește
  • văduviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • văduvesc
(să)
  • văduvesc
  • văduveam
  • văduvii
  • văduvisem
a II-a (tu)
  • văduvești
(să)
  • văduvești
  • văduveai
  • văduviși
  • văduviseși
a III-a (el, ea)
  • văduvește
(să)
  • văduvească
  • văduvea
  • văduvi
  • văduvise
plural I (noi)
  • văduvim
(să)
  • văduvim
  • văduveam
  • văduvirăm
  • văduviserăm
  • văduvisem
a II-a (voi)
  • văduviți
(să)
  • văduviți
  • văduveați
  • văduvirăți
  • văduviserăți
  • văduviseți
a III-a (ei, ele)
  • văduvesc
(să)
  • văduvească
  • văduveau
  • văduviră
  • văduviseră
vădui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: văduvie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văduvie
  • văduvia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • văduvii
  • văduviei
plural — —
vocativ singular —
plural —
vădovie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văduie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văduv, văduvisubstantiv masculin
văduvă, văduvesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care și-a pierdut soțul sau soția prin deces și nu s-a recăsătorit. DLRLC NODEX DEX '09
    • format_quote Mă numesc Ion, Sînt văduv de o lună jumătate. Am copii și zece socri: cinci neveste-nmormîntate. EFTIMIU, Î. 18. DLRLC
    • format_quote Sînt văduv de vro zece ani. COȘBUC, P. I 230. DLRLC
    • format_quote Eu holtei, mîndra văduvă, Dorul plînge în zori de ziuă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 104. DLRLC
    • format_quote Deși călca spre treizeci și opt de ani, văduva Irimiei era încă frumoasă și părea tînără. SADOVEANU, O. VII 90. DLRLC
    • format_quote Ah, războiul blestemat Cîte văduve-a lăsat în durere și cîți prunci Au rămas orfani de-atunci. TOPÎRCEANU, M. 241. DLRLC
    • format_quote El lua paraua de nafură a văduvei și bucățica de pîine din gura orfanului. VLAHUȚĂ, O. A. I 218. DLRLC
etimologie:

văduv, văduvăadjectiv

  • 1. figurat Lipsit de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gol liber
    • format_quote În curînd scaunul Moldovei e văduv. DELAVRANCEA, A. 54. DLRLC
    • format_quote Tristele diminețe... Ne vor afla cu jale p-un văduv, pustiu pat? ALEXANDRESCU, M. 155. DLRLC
    • format_quote Duzii bătrîni de pe marginile drumului își scuturau ușor ramurile mai subțiri, văduve, învăluite de fîșii ușoare de aburi reci. DUMITRIU, B. F. 58. DLRLC
    • format_quote [Cuvintele] au rămas văduve de sens real. GHEREA, ST. CR. II 34. DLRLC
etimologie:

văduvi, văduvescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A rămâne sau a face, a lăsa pe cineva văduv. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: vădăni
    • format_quote Pe copii ți-i faci orfani, Văduvești soția. NECULUȚĂ, Ț. D. 41. DLRLC
    • format_quote Îndărăt cu potera, Că-ți văduvesc cucoana. MAT. FOLK. 383. DLRLC
    • format_quote Văduvind tinerica, Părinții ei o luară. PANN, P. V. II 84. DLRLC
    • format_quote Doamna ta să văduvească, Neamul tău să calicească. ALECSANDRI, P. P. 181. DLRLC
    • format_quote reflexiv Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit? BIBICESCU, P. P. 345. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat A lăsa pe cineva singur, a lipsi pe cineva de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: lipsi
      • format_quote Curtea noastră-oi părăsi, Pe mama oi văduvi. BIBICESCU, P. P. 303. DLRLC
  • 2. intranzitiv A duce viață de văduv. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A lăsat.... la ceasul morții ei și cu jurămînt ca împăratul, soțul ei, să nu văduvească. ISPIRESCU, L. 306. DLRLC
etimologie:
  • văduv DEX '09 DEX '98 NODEX

văduviesubstantiv feminin

  • 1. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Tudor, după o văduvie tristă de atîta vreme, a dat peste o iubire nouă și s-a hotărît să se însoare a doua oară. GALACTION, O. I 111. DLRLC
    • format_quote Nu s-a speriat de văduvie, căci ea a purtat de grija gospodăriei și cînd trăia Ioniță. REBREANU, R. I 149. DLRLC
    • format_quote Împărăteasa, rămasă singură, plîngea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3. DLRLC
etimologie:
  • Văduv + -ie. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.