4 intrări

77 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vârsta [At: PO 312/26 / V: (pop) vrâs~ / Pzi: (pop) ~tez, (reg) vârst / E: srb vrstati] 1 vt (Înv) A intercala (într-o anumită ordine). 2 vt (Îrg) A face să alterneze. 3 vr (Înv; d. oameni; îf vrâsta) A avea puncte de vedere diferite. 4 vt (Pop) A împodobi cu dungi. 5 vt (Reg) A împleti (cu flori).

A VÂRSTÁ vârstéz tranz. reg. A face să fie străbătut de vârste. /Din vârstă

ÎNVÂRSTÁ, învârstez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâstá vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv).

ÎNVRÂSTÁ vb. I v. învârsta.

ÎNVRÂSTÁ vb. I v. învârsta.

VẤRSTĂ1, vârste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ◊ Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. ◊ Loc. adj. În vârstă = bătrân. De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu... Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă. între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. ◊ Vârsta a treia = perioada de după pensionare. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.) 4. (înv.; în sintagma) Vârsta de mijloc = Evul Mediu. 5. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. [Var.: (reg.) vrấstă s. f.] – Din sl. vrusta.

VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din sb. vrsta.

VRẤSTĂ1 s. f. v. vârstă1.

VRẤSTĂ2 s. f. v. vârstă2.

învrâsta vt [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 265/4 / V: ~vârs~ / Pzi: ~tez, învrâst / E: în- + vrâsta] 1 A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau pe o cusătură. 2 (Pex) A îmbina între ele lucruri de diferite culori. 3 (Pex) A alterna (4).

vârstă1 sf [At: CORESI, EV. 35 / V: (pop) vrâs~, (reg) ~te, vâstră, vrâste, vrâstră / Pl: ~te / E: vsl връста] 1 Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un moment din viața ei Si: etate (1), (îrg) timp, (înv) crescut1 (41), vreme (50). 2 Numărul de ani (luni, zile) prin care se exprimă vârsta (1) Si: etate (2), (îrg) timp, (înv) crescut1. 3 (Îs) Președinte de ~ Președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri. 4 (Îs) Decan de ~ Titlu dat persoanei care a împlinit numărul cel mai mare de ani sau care are vechimea cea mai mare în funcție în anumite corpuri constituite (asociații, colegii, instituții parlamentare etc.). 5 (Pgn; îas) Persoană care a împlinit numărul cel mai mare de ani într-o anumită comunitate. 6 (Îla) De aceeași ~ (cu ...) sau de-o ~ (cu ...), de ~ta (cuiva), (înv) într-o ~, (reg) o vrâstă Care are același număr de ani (sau de luni, de zile) (cu ...). 7 (Îla) Fără ~ Care are un număr de ani greu de determinat. 8 (Fig; îas) Nemuritor. 9 (Pan) Vechime (3). 10 (Spc) Număr de ani împliniți în funcție de care o persoană poate fi considerată aptă pentru ceva, în funcție de care se acordă anumite drepturi (civile, politice etc.). 11 (Înv; d. oameni; îla) Fără (sau nu) de ~ Minor. 12 (Îrg; d. oameni; îla) De (sau în ~ ) Care prin numărul anilor împliniți poate fi considerat apt pentru ceva. 13 (Spc; d. oameni; îal) Major. 14 (D. oameni; îla) În (sau, îrg, de) ~ sau (înv) în toată ~ Matur1. 15 (Spc; d. oameni; îal) Bătrân (8). 16 (D. oameni; îla) Mai în (sau, înv, de) ~ Care a împlinit un număr mai mare de ani (decât altcineva). 17 (D. oameni; îal) Care aparține unei generații trecute de anii tinereții. 18 (Înv; îe) A veni la măsura ~tei sau a sosi (ori a aduce) la măsură de ~, a fi de măsura ~tei A depăși (sau a face să depășească) perioada adolescenței, devenind matur1. 19 (Înv; îe) A avea ~ A fi matur1. 20 Spor de ani trăiți (considerat ca factor al evoluției biologice). 21 (Îlav) (O dată) cu ~ta Pe măsura cumulării anilor trăiți. 22 Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. 23 (Îs) ~ta critică Fiecare dintre perioadele de tranziție ale vieții omenești, corespunzătoare mai ales apariției sau încetării funcțiilor sexuale, caracterizate prin procese fiziologice și psihice complexe. 24 (Îs) ~ta a treia Perioadă a vieții omenești, care corespunde bătrâneții și care începe după pensionare. 25 (D. oameni; îla) Între două ~te Care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr. 26 (Înv; fig; îs) Floarea ~tei Tinerețe. 27-28 (Îljv) În floarea (sau, înv, în primăvara) ~tei (Care se află) în plină tinerețe. 29-30 (Îljv) În (toată) puterea ~tei sau (înv) în ~ta puterii, (reg) în ~ta vieții (Care se află) la etatea deplinelor capacități fizice (și intelectuale). 31-32 (Pex; îal) (Care este) în plină vigoare (1). 33 (Îvr) Statură. 34 Perioadă de timp în care societatea omenească are anumite trăsături caracteristice Si: epocă (1). 35 (Înv; îs) ~ta de mijloc Evul Mediu. 36 (Îs) ~ta de aur Perioadă (mitică) de înflorire și strălucire a vieții materiale și spirituale. 37 (Fig; îas) Perioada cea mai fericită, cea mai prosperă din viața cuiva. 38 (Îvr; îs) ~ de vreme Perioadă de timp. 39 (Șîs ~ geologică) Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de straturi grupate într-un etaj geologic. 40 (Ast; îs) ~ta lunii Numărul de zile trecute de la faza de lună nouă.

vârstă2 sf [At: (a. 1770) ARHIVA, R. I. 344/13 / V: (pop) vrâs~ (Pl și: vrâște), (reg) ~tră, vâstră, vrâstră, zvârtă / Pl: ~te / E: srb vrsta] 1 (Reg) Vargă (34). 2 (Ban; Trs; mpl) Vopsea (vegetală). 3 (Ban; îf vrâstă) Fire de lână (colorată) sau de bumbac, cu care se brodează diferite obiecte de îmbrăcăminte. 4 (Olt) Jurubiță (de lână, de bumbac etc.). 5 (Mol; Buc; îf vrâstă) Fiecare dintre cercurile concentrice din trunchiul unui copac, care marchează anii de viață ai acestuia. 6 (Reg) Cută (la haină). 7 (Reg) Încrețitură pe piele Si: rid. 8 (Reg) Crestătură alungită și îngustă făcută în piatra alergătoare a morii. 9 (Ban; Trs) Rând (de pomi, de porumb etc.). 10 (Trs) Mănunchi (de flori) Si: (înv) vârstătură (1). 11 (Trs) Podoabă (constând într-un mănunchi de flori, de pene etc.) care se poartă mai ales la pălărie Si: (înv) vârstătură (2) Vz munună, pană1, struț. 12 (Reg; pex; îf vâstră) Moț de pene (de pe capul unor păsări). 13 (Olt) Șuviță de păr. 14 (Reg; îc) ~ta-miresii Plantă nedefinită mai îndeaproape.

vîrsta vb. IV. tr. 1 (pop.) A face să fie străbătut de dîre, de fîșii de altă culoare decît cea a fondului; a împodobi cu dungi. Fata se arătă sprintenă, cu cămașă albă și catrință neagră vrîstată roș (SADOV.). 2 (înv., reg.) A face să alterneze, să se deosebească, să se diferențieze. Așe gîndurile și mintea își vîrsta și-și schimba (CANT.). • prez.ind. -ez. și (pop.) vrîsta vb. I. /vîrstă2 + -a; cf. srb. vrstati.

vîrstă2 s.f. (reg.) 1 Dungă, bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă din dungi de altă culoare. Femei și fete cu cațaveici de vulpe și cu fuste de lînă, dungate cu vrîste galbene și roșe (SADOV.). 2 Mănunchi, buchet de flori. Ne încărcaserăm jur împrejur pălăriile cu vîrste făcute din preafrumoasele flori (TURC.). • pl. -e. și vrîstă s.f. /<srb. vrsta.

vîrstă1 s.f. 1 Timpul scurs de la nașterea unei ființe pînă la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. Unde era pe atunci, ce făcea, ce gîndea, ce vîrstă avea? (GAL.). ◊ Decan (sau președinte) de vîrstă = persoană care a împlinit numărul cel mai mare de ani sau care are vechimea cea mai mare în funcție în anumite asociații, colegii (parlament, senat universitar etc.).* Loc.adj. De aceeași vîrstă (cu...) sau de-o vîrstă (cu...), de vîrsta (cuiva), (înv.) într-o vîrstă = care are același număr de ani (sau de luni, de zile) (cu...). Ionică era de vîrsta mea; amîndoi la un loc am fi împlinit douăzeci de ani (VLAH.). Fără vîrstă = a cărui vîrstă nu se poate preciza, de vîrstă incertă. Femeia la care mă uit... e o cerșetoare, femeie fără vîrstă (ARGH.). În vîrstă = bătrîn. O damă în vîrstă... s-a-mpiedicat în rochie și a căzut pe șine (CAR.). ◊ Expr. A nu-și arăta vîrsta v. arăta. A înainta în vîrstă v. înainta. ♦ Timpul scurs de cînd există, de cînd durează, de cînd se menține ceva; vechime. Casele erau bătrîne de vîrstă, dar trainice și tinere-n ziduri (CAR.). 2 Număr de ani împliniți de către o persoană pentru care poate fi considerată aptă pentru ceva, în funcție de care i se acordă anumite drepturi (civile, politice etc.). Ajungeau feciorașii la vîrstă de ajutor în gospodărie (SADOV.). ◊ Loc.adj. (înv.) Fără (sau nu) de vîrstă = (despre tineri, copii) minor. Oricare fără de vrîstă va face vreo greșală... giudețul nu-l va certa (PRAV.). (înv., reg.) De (sau în) vîrstă = (despre oameni) care prin numărul anilor împliniți poate fi considerat apt pentru ceva; major. Mai în (sau, înv., de) vîrstă = (despre oameni) care a împlinit un număr mai mare de ani (decît altcineva); care aparține unei generații trecute de anii tinereții. Un contimporan mai în vîrstă de-al său... a enunțat aproximativ aceeași teorie (BLA.). ♦ Număr de ani trăiți (considerat ca factor al evoluției biologice). Avea un glas spart și aspru pe care vîrstă și rutina îl dau unor femei (PAPAD.). 3 Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. Din cruda-mi vîrstă, de cînd ochii am deschis,... Am iubit deopotrivă tot ce mi-a părut frumos (ALEX.). ◊ Vîrsta a treia = perioadă a vieții omenești, care corespunde bătrâneții și care începe, de obicei, după pensionare. Vîrstă critică v. critic. Vîrstă fertilă v. fertil. Vîrstă fragedă v. fraged. ◊ Loc.adj. Între două vîrste = care nu este nici prea bătrîn, nici prea tînăr. S-a desprins din ceată un turc între două vîrste (STANCU). Δ Analog. O cultură minoră nu este... vîrsta copilărească a unei culturi (BLA.). ◊ Loc.adj., adv. În (toată) puterea vîrstei = matur; în plină vigoare. Erau oameni în puterea vîrstei, plini de hotărîre și de energie (GAL.). 4 Perioadă de timp în decursul căreia societatea omenească are anumite trăsături caracteristice; epocă. Din vremile trecute, în veacuri viitoare, Un nume să răsune, cu slavă-mpodobit, Să treacă peste vîrste și peste ani să zboare (ALEX.). ◊ Vîrsta fierului = epoca fierului. Vîrsta bronzului = epoca bronzului. Vîrsta de aur = (în antic.) perioadă (mitică) de înflorire și strălucire a vieții materiale și spirituale. A trecut demult vîrsta de aur, cînd alte sunete nu erau pe lume decît glasurile naturii generoase, acompaniate de ciobănașul arcadian pe un fluier cu două țevi de trestie (CAR.). (înv.) Vîrstă de mijloc = Evul Mediu. 5 (geol.; și vîrstă geologică) Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic. • pl. -e. și (înv., reg.) vrîstă s.f. /<sl. veche връста.

ÎNVÂRSTÁ, învârstez, vb. I. Tranz. A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâstá vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv).

VẤRSTĂ2, vârste, s. f. (Reg.) 1. Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare. 2. Mănunchi de flori, buchet. [Var.: vrấstă s. f.] – Din scr. vrsta.

arată toate definițiile

Intrare: vârsta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârsta
  • vârstare
  • vârstat
  • vârstatu‑
  • vârstând
  • vârstându‑
singular plural
  • vârstea
  • vârstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârstez
(să)
  • vârstez
  • vârstam
  • vârstai
  • vârstasem
a II-a (tu)
  • vârstezi
(să)
  • vârstezi
  • vârstai
  • vârstași
  • vârstaseși
a III-a (el, ea)
  • vârstea
(să)
  • vârsteze
  • vârsta
  • vârstă
  • vârstase
plural I (noi)
  • vârstăm
(să)
  • vârstăm
  • vârstam
  • vârstarăm
  • vârstaserăm
  • vârstasem
a II-a (voi)
  • vârstați
(să)
  • vârstați
  • vârstați
  • vârstarăți
  • vârstaserăți
  • vârstaseți
a III-a (ei, ele)
  • vârstea
(să)
  • vârsteze
  • vârstau
  • vârsta
  • vârstaseră
Intrare: învârsta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârsta
  • ‑nvârsta
  • învârstare
  • ‑nvârstare
  • învârstat
  • ‑nvârstat
  • învârstatu‑
  • ‑nvârstatu‑
  • învârstând
  • ‑nvârstând
  • învârstându‑
  • ‑nvârstându‑
singular plural
  • învârstea
  • ‑nvârstea
  • învârstați
  • ‑nvârstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârstez
  • ‑nvârstez
(să)
  • învârstez
  • ‑nvârstez
  • învârstam
  • ‑nvârstam
  • învârstai
  • ‑nvârstai
  • învârstasem
  • ‑nvârstasem
a II-a (tu)
  • învârstezi
  • ‑nvârstezi
(să)
  • învârstezi
  • ‑nvârstezi
  • învârstai
  • ‑nvârstai
  • învârstași
  • ‑nvârstași
  • învârstaseși
  • ‑nvârstaseși
a III-a (el, ea)
  • învârstea
  • ‑nvârstea
(să)
  • învârsteze
  • ‑nvârsteze
  • învârsta
  • ‑nvârsta
  • învârstă
  • ‑nvârstă
  • învârstase
  • ‑nvârstase
plural I (noi)
  • învârstăm
  • ‑nvârstăm
(să)
  • învârstăm
  • ‑nvârstăm
  • învârstam
  • ‑nvârstam
  • învârstarăm
  • ‑nvârstarăm
  • învârstaserăm
  • ‑nvârstaserăm
  • învârstasem
  • ‑nvârstasem
a II-a (voi)
  • învârstați
  • ‑nvârstați
(să)
  • învârstați
  • ‑nvârstați
  • învârstați
  • ‑nvârstați
  • învârstarăți
  • ‑nvârstarăți
  • învârstaserăți
  • ‑nvârstaserăți
  • învârstaseți
  • ‑nvârstaseți
a III-a (ei, ele)
  • învârstea
  • ‑nvârstea
(să)
  • învârsteze
  • ‑nvârsteze
  • învârstau
  • ‑nvârstau
  • învârsta
  • ‑nvârsta
  • învârstaseră
  • ‑nvârstaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învrâsta
  • ‑nvrâsta
  • învrâstare
  • ‑nvrâstare
  • învrâstat
  • ‑nvrâstat
  • învrâstatu‑
  • ‑nvrâstatu‑
  • învrâstând
  • ‑nvrâstând
  • învrâstându‑
  • ‑nvrâstându‑
singular plural
  • învrâstea
  • ‑nvrâstea
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învrâstez
  • ‑nvrâstez
(să)
  • învrâstez
  • ‑nvrâstez
  • învrâstam
  • ‑nvrâstam
  • învrâstai
  • ‑nvrâstai
  • învrâstasem
  • ‑nvrâstasem
a II-a (tu)
  • învrâstezi
  • ‑nvrâstezi
(să)
  • învrâstezi
  • ‑nvrâstezi
  • învrâstai
  • ‑nvrâstai
  • învrâstași
  • ‑nvrâstași
  • învrâstaseși
  • ‑nvrâstaseși
a III-a (el, ea)
  • învrâstea
  • ‑nvrâstea
(să)
  • învrâsteze
  • ‑nvrâsteze
  • învrâsta
  • ‑nvrâsta
  • învrâstă
  • ‑nvrâstă
  • învrâstase
  • ‑nvrâstase
plural I (noi)
  • învrâstăm
  • ‑nvrâstăm
(să)
  • învrâstăm
  • ‑nvrâstăm
  • învrâstam
  • ‑nvrâstam
  • învrâstarăm
  • ‑nvrâstarăm
  • învrâstaserăm
  • ‑nvrâstaserăm
  • învrâstasem
  • ‑nvrâstasem
a II-a (voi)
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
(să)
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
  • învrâstarăți
  • ‑nvrâstarăți
  • învrâstaserăți
  • ‑nvrâstaserăți
  • învrâstaseți
  • ‑nvrâstaseți
a III-a (ei, ele)
  • învrâstea
  • ‑nvrâstea
(să)
  • învrâsteze
  • ‑nvrâsteze
  • învrâstau
  • ‑nvrâstau
  • învrâsta
  • ‑nvrâsta
  • învrâstaseră
  • ‑nvrâstaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrâsta
  • vrâstare
  • vrâstat
  • vrâstatu‑
  • vrâstând
  • vrâstându‑
singular plural
  • vrâstea
  • vrâstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrâstez
(să)
  • vrâstez
  • vrâstam
  • vrâstai
  • vrâstasem
a II-a (tu)
  • vrâstezi
(să)
  • vrâstezi
  • vrâstai
  • vrâstași
  • vrâstaseși
a III-a (el, ea)
  • vrâstea
(să)
  • vrâsteze
  • vrâsta
  • vrâstă
  • vrâstase
plural I (noi)
  • vrâstăm
(să)
  • vrâstăm
  • vrâstam
  • vrâstarăm
  • vrâstaserăm
  • vrâstasem
a II-a (voi)
  • vrâstați
(să)
  • vrâstați
  • vrâstați
  • vrâstarăți
  • vrâstaserăți
  • vrâstaseți
a III-a (ei, ele)
  • vrâstea
(să)
  • vrâsteze
  • vrâstau
  • vrâsta
  • vrâstaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârsta
  • vârstare
  • vârstat
  • vârstatu‑
  • vârstând
  • vârstându‑
singular plural
  • vârstea
  • vârstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârstez
(să)
  • vârstez
  • vârstam
  • vârstai
  • vârstasem
a II-a (tu)
  • vârstezi
(să)
  • vârstezi
  • vârstai
  • vârstași
  • vârstaseși
a III-a (el, ea)
  • vârstea
(să)
  • vârsteze
  • vârsta
  • vârstă
  • vârstase
plural I (noi)
  • vârstăm
(să)
  • vârstăm
  • vârstam
  • vârstarăm
  • vârstaserăm
  • vârstasem
a II-a (voi)
  • vârstați
(să)
  • vârstați
  • vârstați
  • vârstarăți
  • vârstaserăți
  • vârstaseți
a III-a (ei, ele)
  • vârstea
(să)
  • vârsteze
  • vârstau
  • vârsta
  • vârstaseră
Intrare: vârstă (dungă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârstă
  • vârsta
plural
  • vârste
  • vârstele
genitiv-dativ singular
  • vârste
  • vârstei
plural
  • vârste
  • vârstelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrâstă
  • vrâsta
plural
  • vrâste
  • vrâstele
genitiv-dativ singular
  • vrâste
  • vrâstei
plural
  • vrâste
  • vrâstelor
vocativ singular
plural
vârstră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârstră
  • vârstra
plural
  • vârstre
  • vârstrele
genitiv-dativ singular
  • vârstre
  • vârstrei
plural
  • vârstre
  • vârstrelor
vocativ singular
plural
Intrare: vârstă (timp)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârstă
  • vârsta
plural
  • vârste
  • vârstele
genitiv-dativ singular
  • vârste
  • vârstei
plural
  • vârste
  • vârstelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrâstă
  • vrâsta
plural
  • vrâste
  • vrâstele
genitiv-dativ singular
  • vrâste
  • vrâstei
plural
  • vrâste
  • vrâstelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vârsta

etimologie:

  • vârstă
    surse: NODEX

învârsta învârstare învârstat învrâsta învrâstare vârstat învrâstat vrâsta vârsta

  • 1. popular A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dunga tărca vărga attach_file 3 exemple
    exemple
    • A învârsta o scoarță.
      surse: DLRLC
    • Ciobanii le-or lua [florile] Și le-or învîrsta, Dalbe cu albastre, Verzi cu mohorîte. TEODORESCU, P. P. 75.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Brăzdăturile plugurilor se învîrstau ca niște petece negre pe o uriașă velință gălbuie. SANDU-ALDEA, U. P. 7.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A îmbina între ele lucruri de diferite culori.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

vârstă (dungă) vrâstă vârstră

  • 1. regional Dungă sau bandă de altă culoare (într-o țesătură, în penajul unei păsări etc.); ornament care constă în dungi de altă culoare.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: vârcă attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cînd apoi a luat mînile de pe obraji, urmele degetelor îi rămîn pe față ca niște vrîste vineții. SLAVICI, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • [Bâtlanul are] o vîrstă de pene, care începe de la ochi și se prelungește pînă la partea inferioară a grumazului. MARIAN, O. II 335.
      surse: DLRLC
    • Vezi bădița cum se poartă, Anteriu cu vrîstă lată Și cu pălăria naltă. SEVASTOS, C. 181.
      surse: DLRLC
    • figurat Începu, arătînd spre o vrîstă de nori ce se vedea înspre apus. SLAVICI, N. I 68.
      surse: DLRLC
  • 2. regional Mănunchi de flori.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: buchet attach_file 2 exemple
    exemple
    • Culegea la flori domnești, Culegea, vîrstă-și punea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 123.
      surse: DLRLC
    • N-ai casă, nici moșie, Numa vîrstră-n pălărie. BIBICESCU, P. P. 68.
      surse: DLRLC

etimologie:

vârstă (timp) vrâstă

  • 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; numărul de ani (și de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: etate attach_file 4 exemple
    exemple
    • Mai aproape prin vîrstă de Eminescu... a fost fără îndoială tovarășul de joc al acestuia la Ipotești. CĂLINESCU, E. 36.
      surse: DLRLC
    • Copii de toate vîrstele se adunau în jurul nostru. SADOVEANU, E. 45.
      surse: DLRLC
    • E uimitor cum la vîrstă lui... mai păstrează o memorie atît de intactă. C. PETRESCU, C. V. 243.
      surse: DLRLC
    • Slujind cu credință... pînă la vîrsta de treizeci și mai bine de ani. CREANGĂ, P. 139.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Președinte de vârstă = președinte al unei adunări ales în persoana celui mai în etate dintre membri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Nu numai copiii să se ducă la carte, ci și oamenii în vîrstă. SADOVEANU, E. 26.
        surse: DLRLC
      • Era un om în vîrstă și serios. C. PETRESCU, A. 453.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adjectivală De-o vârstă cu... = care are același număr de ani cu...
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mai am o fată luată de suflet, tot de o vîrstă cu fata mea. CREANGĂ, P. 270.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adjectivală Fără vârstă = a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Un chip uscățiv fără vîrstă, ars de soare. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune adjectivală Între două vârste = care nu este nici prea bătrân, nici prea tânăr.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Înaintea noastră se află... un bărbat între două vîrste, ținînd de mînă o fetiță. STANCU, U.R.S.S. 37.
        surse: DLRLC
      • După dînșii veni... cuconul Andronachi Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190.
        surse: DLRLC
  • 2. Etapă din viața unei ființe caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Are și planta rostul ei... vîrstele ei. Dacă nu se coace la vremea ei, nu mai apucă, se trece. V. ROM. noiembrie 1950, 50.
      surse: DLRLC
    • Este o vîrstă, cînd toată lumea face poezii. VLAHUȚĂ, O. A. 399.
      surse: DLRLC
    • Feciorașul s-a mărit, Vîrstă, măre, s-a-mplinit Și lui vremea i-a sosit, Vremea de căsătorit. TEODORESCU, P. P. 619.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Vârsta a treia = perioada de după pensionare.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se bucure de anumite drepturi (civile, politice etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu votează pentru că n-are vârsta.
      surse: DLRLC
    • Vârstă școlară. Vârstă de recrutare.
      surse: NODEX
  • 4. învechit (în) sintagmă Vârsta de mijloc = Evul Mediu.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă ce aducea aminte de turnerile cavalerilor vîrstei de mijloc. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC
  • 5. Fiecare dintre perioadele determinate istoric.
    surse: NODEX sinonime: epocă ev
  • 6. Cea mai mică subdiviziune a timpului geologic în decursul căreia s-a format un complex de strate grupate într-un etaj geologic.
    surse: DEX '09

etimologie: