VÎRSTĂ¹, vîrste, s. f. 1. Timpul scurs de la nașterea unei ființe pînă la un anumit moment din viața ei; numărul de ani prin care se exprimă acest timp; etate. Mai aproape prin vîrstă de Eminescu... a fost fără îndoială tovarășul de joc al acestuia la Ipotești. CĂLINESCU, E. 36. Copii de toate vîrstele se adunau în jurul nostru. SADOVEANU, E. 45. E uimitor cum la vîrstă lui... mai păstrează o memorie atît de intactă. C. PETRESCU, C. V. 243. Slujind cu credință... pînă la vîrstă de treizeci și mai bine de ani. CREANGĂ, P. 139. Președinte de vîrstă = persoana cea mai în vîrstă dintr-o adunare, chemată să deschidă și să conducă dezbaterile pînă la alegerea biroului și a președintelui. ◊ Loc. adj. În vîrstă = bătrîn. Nu numai copiii să se ducă la carte, ci și oamenii în vîrstă. SADOVEANU, E. 26. Era un om în vîrstă și serios. C. PETRESCU, A. 453. Între două vîrste = nici prea bătrîn, nici prea tînăr. Înaintea noastră se află... un bărbat între două vîrste, ținînd de mînă o fetiță. STANCU, U.R.S.S. 37. După dînșii veni... cuconul Andronachi Brustur, un văduvoi între două vîrste. GANE, N. II 190. Fără vîrstă = a cărui vîrstă nu se poate preciza. Un chip uscățiv fără vîrstă, ars de soare. VLAHUȚĂ, la TDRG. (Despre două sau mai multe persoane) De-o vîrstă = numărînd același număr de ani. Mai am o fată luată de suflet, tot de o vîrstă cu fata mea. CREANGĂ, P. 270. În floarea vîrstei v. floare (I 1). 2. Etapă din viața unei ființe, caracterizată printr-o anumită fază de dezvoltare. Are și planta rostul ei... vîrstele ei. Dacă nu se coace la vremea ei, nu mai apucă, se trece. V. ROM. noiembrie 1950, 50. Este o vîrstă, cînd toată lumea face poezii. VLAHUȚĂ, O. A. 399. Feciorașul s-a mărit, Vîrstă, măre, s-a-mplinit Și lui vremea i-a sosit, Vremea de căsătorit. TEODORESCU, P. P. 619. 3. Număr de ani împliniți care se cer pentru ca cineva să se poată bucura de anumite drepturi (civile sau politice). Nu votează pentru că n-are vîrsta. 4. (Învechit, în expr.) Vîrsta de mijloc = evul mediu. Ființa funcționarilor civili și militari... da acestei priveliști o pompă solemnă ce aducea aminte de turnerile cavalerilor vîrstei de mijloc. NEGRUZZI, S. I 36. – Variantă: (regional) vrîstă (ALECSANDRI, S. 95) s. f.