3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli.

VÂNZOLÍT s. n. (Rar) Vânzoleală. – V. vânzoli.

vânzolit2, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~iți, ~e / E: vânzoli] 1 (D. oameni sau d. grupuri de oameni) Care este într-o continuă agitație. 2 (D. fenomene atmosferice, ape etc.) Care se mișcă violent (în vârtejuri). 3 (Reg; d. oameni) Extenuat din cauza unei activități grele și îndelungate.

vânzolit1 sn [At: CONACHI, P. 208 / E: vânzoli] (Rar) Vânzoleală.

VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.

VÂNZOLÍ, vânzolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo). 2. Refl. (Înv.) A se război, a se lupta. – Din magh. vonszolni.

vânzoli [At: LB / V: (reg) njo~ / Pzi: ~lesc / E: mg vonszolni „a trage, a târî după sine”] 1 vr (D. oameni; pgn; d. ființe) A se agita sau a se deplasa încoace și încolo (cu repeziciune sau timp îndelungat) în scopul de a înlătura un inconvenient, de a rezolva o situație complicată, de a participa la mai multe activități, din cauza unei surescitări nervoase etc. 2 vr A se răsuci (în așternut) pe o parte și pe alta din cauza unei stări psihice apăsătoare. 3 vr (Fig) A se strădui (din toate puterile) să învingă anumite dificultăți, neajunsuri. 4 vrr (Înv) A se război. 5 vi (Reg; îe) Cum mai ~lești cu lumea? Cum o mai duci? 6 vt A răvăși provocând agitație sau dezordine Si: a răscoli. 7 vt A perturba o situație stabilă. 8 vt (Reg) A obosi (foarte mult) pe cineva (în luptă) Si: a epuiza.

vînzoli vb. IV. 1 tr., refl. A (se) agita, a (se) frămînta, a (se) zbate (în direcții opuse). Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții (SADOV.). 2 refl. recipr. A se război, a se lupta. Iaca, gospodin, cu cine m-am vînjolit toată noaptea (CR.). • prez.ind. -esc. și vînjoli vb. IV. /<magh. vonszolni „a merge, a tîrî după sine”.

vînzolít2, -ă adj. (despre oameni) Care se agită, care se zbuciumă, care este în continuă mișcare. • pl. -ți, -te. /v. vînzoli.

vînzolit1 s.n. Vînzoleală. • /v. vînzoli.

VÎNZOLÍ, vînzolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frămînta, a răscoli. Vîntoasa vînzolea sălciile pletoase. C. PETRESCU, R. 6. Să răstoarne carele Vînzolind covoarele. Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69. Mi se părea chiar că zmeurișul e vînzolit de o vietate puternică. HOGAȘ, M. N. 161. ◊ Fig. Gîndiri răzlețe zbuciumau și vînzoleau mintea. CONTEMPORANUL, VI 104. ♦ Refl. A se agita, a se frămînta; (despre mulțimi) a forfoti. Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții. SADOVEANU, O. VIII 130. Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriță. REBREANU, R. I 17. Leon nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniștit, ca într-o mare cumpănă. POPA, V. 29. ◊ (Poetic) Se zări un foc mare vînzolindu-șe în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424. 2. Refl. reciproc. A se încăiera, a se lupta, a se război. Apucară voinicii paloșele și se vînzoliră. RETEGANUL, P. V 40. ◊ Refl. Fig. Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzișurile și aducea valuri de ploaie, izbindu-le în geamuri. SADOVEANU, O. I 95. Se încălzise iar, deși cerul era în parte acoperit de nori negri, care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin fața lunii. CAMIL PETRESCU, O. I 111.

VÎNZOLÍT s. n. (Rar) Faptul de a (se) vînzoli; frămîntare. Cît zbucium și vînzolit Ați avut, cu luptă mare. CONACHI, P. 208.

A SE VÂNZOLÍ mă ~ésc intranz. A se mișca încolo și încoace; a nu sta locului; a nu-și găsi locul; a se frământa;a se agita; a se zvârcoli. /Orig. nec.

vânjolì (vânzolì) v. Mold. 1. a suci, a încovoia tare; 2. a agita, a răsbate: legionarii au vânzolit limanurile mărilor (VLAHUȚĂ); 3. a se lupta: cu cine m’am vânjolit toată noaptea CR. [Lit. a se suci ca un vânjol].

vînzolésc (mă) v. refl. (ung. vonzódni, a se simți atras; voncolni, a trage, a zmunci; vonzani, a trage, a atrage). Est. Mă lupt mult, mă zmuncesc mult, mă joc mult: toată noaptea ne-am vînzolit cu draciĭ. – Și vînj- în nord. V. hîrjonesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânzolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 să vânzoleáscă

vânzolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vânzolésc, imperf. 3 sg. vânzoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. vânzoleáscă

arată toate definițiile

Intrare: vânzolit (part.)
vânzolit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânzolit
  • vânzolitul
  • vânzolitu‑
  • vânzoli
  • vânzolita
plural
  • vânzoliți
  • vânzoliții
  • vânzolite
  • vânzolitele
genitiv-dativ singular
  • vânzolit
  • vânzolitului
  • vânzolite
  • vânzolitei
plural
  • vânzoliți
  • vânzoliților
  • vânzolite
  • vânzolitelor
vocativ singular
plural
Intrare: vânzolit (vânzoleală)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânzolit
  • vânzolitul
  • vânzolitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vânzolit
  • vânzolitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vânzoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vânzoli
  • vânzolire
  • vânzolit
  • vânzolitu‑
  • vânzolind
  • vânzolindu‑
singular plural
  • vânzolește
  • vânzoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânzolesc
(să)
  • vânzolesc
  • vânzoleam
  • vânzolii
  • vânzolisem
a II-a (tu)
  • vânzolești
(să)
  • vânzolești
  • vânzoleai
  • vânzoliși
  • vânzoliseși
a III-a (el, ea)
  • vânzolește
(să)
  • vânzolească
  • vânzolea
  • vânzoli
  • vânzolise
plural I (noi)
  • vânzolim
(să)
  • vânzolim
  • vânzoleam
  • vânzolirăm
  • vânzoliserăm
  • vânzolisem
a II-a (voi)
  • vânzoliți
(să)
  • vânzoliți
  • vânzoleați
  • vânzolirăți
  • vânzoliserăți
  • vânzoliseți
a III-a (ei, ele)
  • vânzolesc
(să)
  • vânzolească
  • vânzoleau
  • vânzoli
  • vânzoliseră
vânjoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânzolit (vânzoleală)

etimologie:

  • vezi vânzoli
    surse: DEX '98 DEX '09

vânzoli vânjoli

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) frământa, a (se) zbate, a (se) agita (de colo până colo).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: agita forfoti frământa răscoli attach_file 8 exemple
    exemple
    • Vîntoasa vînzolea sălciile pletoase. C. PETRESCU, R. 6.
      surse: DLRLC
    • Să răstoarne carele Vînzolind covoarele. Să desfunde lăzile, Să-și împartă prăzile. IOSIF, PATR. 69.
      surse: DLRLC
    • Mi se părea chiar că zmeurișul e vînzolit de o vietate puternică. HOGAȘ, M. N. 161.
      surse: DLRLC
    • figurat Gîndiri răzlețe zbuciumau și vînzoleau mintea. CONTEMPORANUL, VI 104.
      surse: DLRLC
    • Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții. SADOVEANU, O. VIII 130.
      surse: DLRLC
    • Pe trotoarele largi se vînzolea o lume pestriță. REBREANU, R. I 17.
      surse: DLRLC
    • Leon nu putea să doarmă. Se vînzolea în pat, neliniștit, ca într-o mare cumpănă. POPA, V. 29.
      surse: DLRLC
    • poetic Se zări un foc mare vînzolindu-șe în căscătura unei colibe. CAMILAR, N. II 424.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv învechit A se război, a se lupta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Apucară voinicii paloșele și se vînzoliră. RETEGANUL, P. V 40.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul umed plîngea afară, se vînzolea cu frunzișurile și aducea valuri de ploaie, izbindu-le în geamuri. SADOVEANU, O. I 95.
      surse: DLRLC
    • figurat Se încălzise iar, deși cerul era în parte acoperit de nori negri, care se vînzoleau mut, trecînd pe rînd prin fața lunii. CAMIL PETRESCU, O. I 111.
      surse: DLRLC

etimologie: