vînzoli vb. IV. 1 tr., refl. A (se) agita, a (se) frămînta, a (se) zbate (în direcții opuse). Copiii se vînzoleau și se tăvăleau în năsip pînă la malul bălții (SADOV.). 2 refl. recipr. A se război, a se lupta. Iaca, gospodin, cu cine m-am vînjolit toată noaptea (CR.). • prez.ind. -esc. și vînjoli vb. IV. /<magh. vonszolni „a merge, a tîrî după sine”.