opțiuni
  • info

11 definiții pentru vânzoleală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNZOLEALĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală.

VÂNZOLEALĂ, vânzoleli, s. f. Faptul de a (se) vânzoli; frământare, agitație, mișcare, vânzolit. – Vânzoli + suf. -eală.

vânzoleală sf [At: CONACHI, P. 282 / Pl: ~eli / E: vânzoli + -eală] 1 Mișcare (grăbită și zgomotoasă) în diferite direcții Si: foială (1), forfotă (1), vânzolire (1), (rar) vânzolit1, (reg) vânzol1 (1), vânzoală (1).

VÂNZOLEALĂ ~eli f. Mișcare neîntreruptă și haotică; forfoteală. /a se vânzoli + suf. ~eală

vînzoleală s.f. Faptul de a (se) vînzoli; frămîntare, agitație, mișcare, vînzolit. Cînd au sosit, larma și vînzoleala erau în toi (VOIC.). • pl. -eli. /vînzoli + -eală.

VÎNZOLEALĂ, vînzoleli, s. f. Faptul de a se vînzoli; frămîntare, agitație, mișcare. Gara cu vînzoleala de călători a rămas în urmă. C. PETRESCU, S. 51. Într-o vînzoleală și un iureș zgomotos, pe punte se adunau marinarii și fochiștii. BART, S. M. 109. Înainte de toacă ne trezirăm din nou în zgomot și vînzoleală. HOGAȘ, DR. 33 40.

vînzoleálă f., pl. elĭ. Est. Acțiunea de a te vînzoli.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânzoleală s. f., g.-d. art. vânzolelii; pl. vânzoleli

vânzoleală s. f., g.-d. art. vânzolelii; pl. vânzoleli

vânzoleală s. f., g.-d. art. vânzolelii; pl. vânzoleli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNZOLEALĂ s. v. agitație, animație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frământare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire.

vînzoleală s. v. AGITAȚIE. ANIMAȚIE. COLCĂIALĂ. FOIALĂ. FOIRE. FORFOTĂ. FORFOTEALĂ. FRĂMÎNTARE. FURNICARE. MIȘCARE. MIȘUIALĂ. MIȘUNARE. ROIALĂ. VIERMUIALĂ. VIERMUIRE.

Intrare: vânzoleală
vânzoleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânzoleală
  • vânzoleala
plural
  • vânzoleli
  • vânzolelile
genitiv-dativ singular
  • vânzoleli
  • vânzolelii
plural
  • vânzoleli
  • vânzolelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânzoleală, vânzolelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) vânzoli; mișcare neîntreruptă și haotică. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: agitație forfoteală frământare mișcare vânzolit
    • format_quote Gara cu vînzoleala de călători a rămas în urmă. C. PETRESCU, S. 51. DLRLC
    • format_quote Într-o vînzoleală și un iureș zgomotos, pe punte se adunau marinarii și fochiștii. BART, S. M. 109. DLRLC
    • format_quote Înainte de toacă ne trezirăm din nou în zgomot și vînzoleală. HOGAȘ, DR. 33 40. DLRLC
etimologie:
  • Vânzoli + sufix -eală. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.