3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.

VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.

vânat2, ~ă a [At: COD. VOR.2 76r/4 / Pl: ~ați, ~e / E: vâna] 1 (D. animale) Care este urmărit în scopul capturării sau al uciderii. 2 (D. animale) Capturat2 (5). 3 (D. animale) Care este urmărit și prins de un animal de pradă, pentru a fi devorat. 4 (Pex; d. oameni) Care este urmărit în scopul reținerii cu forța. 5 (Fig; d. oameni) Spionat de cineva. 6 (Fig; d. greșeli) Căutat cu insistență (răuvoitoare). 7 (Îvp; d. pești) Pescuit. 8 (Bis; înv; fig) Convertit (1) la o religie. 9 (Fig; d. funcții, situații favorabile etc.) Care este urmărit cu asiduitate. 10 (D. bunuri materiale) Procurat. 11 (D. persoane de sex opus) Acostat2 în vederea unei aventuri.

vânat1 sn [At: PSALT. HUR. 111r/16 / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: vâna, lat venatus] 1-2 Vânătoare (1-2). 3 (Rar; îlv) A face ~ A vâna (1). 4 (Îla; d. păsări sau animale) De ~ Care poate fi vânat2 (1). 5 (Îal; d. obiecte de îmbrăcăminte sau accesorii ale acestora) Care este folosit (exclusiv) la vânătoare (1). 6 (Iuz; îs) Pușcă de ~ Pușcă de vânătoare. 7 Vânare1 (4). 8 (Ccr; lpl) Întindere de teren care este destinată vânătorii sau unde se poate vâna. 9 (Ccr) Animal vânat2 (1). 10 (Ccr; lpl) Sortimente de animale vânate2 (2). 11 (Prc) Carne a unui animal vânat2 (1). 12 Vietate care servește ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare Si: pradă. 13 (Prc) Carnea vânatului1 (12). 14 (Fig) Persoană care este urmărită pentru a fi prinsă și deferită justiției. 15 (Bis; îvr) Convertire religioasă. 16 (Rar) Pescuit. 17 (Înv; ccr) Cantitate de pește rezultată în urma pescuitului.

VÂNÁT ~uri n. v. A VÂNA. 2) Vietate care a fost vânată. 3) Carnea acestei vietăți. /v. a vâna

vânat n. fiară ucisă sau prinsă la vânătoare spre a fi mâncată. [Lat. VENATUS].

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari).

vâna vt [At: COD. VOR.2 76r /4 / Pzi: ~nez / E: ml *venare (= venari)] 1 (C. i. păsări sau animale sălbatice) A urmări pentru a captura sau a ucide Si: (reg) a șoimi, a vădăzli (1). 2 (Fșa) A se ocupa cu vânatul Si: (reg) a șoimi, a vădăzli (2). 3 (C. i. păsări sau animale sălbatice) A prinde cu ajutorul capacanelor Si: a captura (5). 4 (Îvp; c. i. păduri, regiuni etc.) A străbate în căutarea vânatului. 5 (D. animale de pradă) A urmări și a ucide un alt animal pentru a supraviețui. 6 (Fig; c. i. oameni) A urmări pentru a reține cu forța și a deferi justiției. 7 (Înv; îe) A ~ viața (cuiva) sau a ~ cu moarte (pe cineva) A urmări (pe cineva) cu scopul de a-l ucide. 8 (Fig; c. i. oameni) A spiona pe cineva. 9 (Fam; c. i. greșeli) A căuta cu insistență (răuvoitoare). 10 (Îvp) A pescui. 11 (Îe) A ~ pește în apă tulbure A pescui în ape tulburi. 12 (Îvp; c. i. ape) A străbate pentru a pescui. 13 (Bis; înv; fig) A converti (3). 14 (Fig; fam; șdp; c. i. situații, posturi greu de obținut etc.) A urmări cu asiduitate. 15 (Fig; c. i. obiecte, bunuri materiale) A procura. 16 (Fig) A acosta pe cineva de sex opus, în vederea unei aventuri Si: (fam) a agăța (3).

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (=venari).

VÎNÁ, vînez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A pîndi, a urmări și a ucide păsări sau animale sălbatice care sînt socotite vînat. Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo. ISPIRESCU, L. 41. Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orișicît s-a zbuciumat. TEODORESCU, P. P. 149. (Glumeț) Vîna broscoi cu piatra-n păduriș. D. BOTEZ, F. S. 37. ◊ Refl. pas. Apoi bine, măi țîncule, așa se vînează rățele? SADOVEANU, O. VIII 205. ♦ (Despre păsări sau animale sălbatice) A pîndi, a urmări, a prinde o pradă, un animal care servește drept hrană. Un vultur pîndea, doară și-ar vîna ceva de prînz. ȚICHINDEAL, F. 5. ♦ Fig. A urmări, a hăitui. Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte și curse și-l sili a fugi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 28. ♦ A cutreiera, a străbate un ținut în lung și-n lat umblînd după vînat. A vînat cîmpii cu florile, Munții cu răcorile. SEVASTOS, N. 95. Și el mi-a vînat codri-n lung și-n lat. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A pescui (mai ales pești mari). Pe lîngă un rîu trecînd și pe cîțiva vînînd pește cu undițele văzînd, se opri. ȘEZ. II 15. 2. Fig. A urmări cu aviditate (ceva sau pe cineva), a alerga după... Veșnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni. CARAGIALE, O. III 241. Vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151. ♦ (Familiar) A prinde, a pune mîna pe..., a face rost de... Ca toate domnișoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat. GHEREA, ST. CR. II 333. Atunci pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coșuri de pîine și douăsprezece buți cu apă pentru drum. MARIAN, O. I 140.

VÎNÁT, vînaturi, s. n. 1. Acțiunea de a vîna; vînătoare. O pocitanie de om umbla cu arcul după vînat paseri. CREANGĂ, P. 244. Un arc de aur pe-al ei umăr, Ea trece mîndră la vînat. EMINESCU, O. I 229. De mă duceam la vînat, mi se părea că răsunetul puștii mele trece Prutul. NEGRUZZI, S. I 61. 2. Ceea ce se vînează, animal sălbatic, pasăre. Vînatul fusese deci sculat și era prigonit din două părți. SADOVEANU, F. J. 373. Văzu o turturică care tot sărea înaintea lui; lui îi fu milă să o vîneze; el căuta vînaturi mari. ISPIRESCU, L. 184. ♦ Animal, pasăre vînată; (prin restricție) carnea unui astfel de animal sau păsări. Vin grămadă... Duc un vînat pe umeri. DELAVRANCEA, O. II 122. De sînteți vînători, atunci unde vă sînt vînaturile? SEVASTOS, N. 35. Vrînd să cinstească pe oaspeții săi cu ceva mai mult decît cu vînat zise vătafului să taie un ied. NEGRUZZI, S. I 82.

A VÂNÁ vânéz tranz. 1) (animale sălbatice) A ucide în mod premeditat. 2) fig. (ființe, lucruri) A urmări cu insistență. /<lat. venare

vânà v. 1. a goni fiarele sălbatice spre a le prinde sau ucide; 2. fig.4 a urmări cu ardoare: ați vânat țintă nebună EM. [Lat. VENARI].

vînát n., pl. urĭ. Acțiunea de a vîna: s’a dus la vînat, trăĭește din vînat. Feară bună de vînat orĭ vînată: o pădure plină de vînat, un vînător încărcat de vînat.

vînéz v. tr. (lat. vênari, pv. venar, fr. vener). Ucid fearele lovindu-le de departe cu sulița, cu săgeata saŭ cu glonțu: a vîna lupĭ. Fig. Urmăresc, ochesc: a vîna o funcțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză

vâná vb., ind. prez. 1 sg. vânéz, 3 sg. și pl. vâneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNÁT s. 1. prindere, vânare. (A început sezonul de ~ al păsărilor.) 2. v. vânătoare.

arată toate definițiile

Intrare: vânat (part.)
vânat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânat
  • vânatul
  • vânatu‑
  • vâna
  • vânata
plural
  • vânați
  • vânații
  • vânate
  • vânatele
genitiv-dativ singular
  • vânat
  • vânatului
  • vânate
  • vânatei
plural
  • vânați
  • vânaților
  • vânate
  • vânatelor
vocativ singular
plural
Intrare: vânat (vânătoare)
vânat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânat
  • vânatul
  • vânatu‑
plural
  • vânaturi
  • vânaturile
genitiv-dativ singular
  • vânat
  • vânatului
plural
  • vânaturi
  • vânaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: vâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâna
  • vânare
  • vânat
  • vânatu‑
  • vânând
  • vânându‑
singular plural
  • vânea
  • vânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânez
(să)
  • vânez
  • vânam
  • vânai
  • vânasem
a II-a (tu)
  • vânezi
(să)
  • vânezi
  • vânai
  • vânași
  • vânaseși
a III-a (el, ea)
  • vânea
(să)
  • vâneze
  • vâna
  • vână
  • vânase
plural I (noi)
  • vânăm
(să)
  • vânăm
  • vânam
  • vânarăm
  • vânaserăm
  • vânasem
a II-a (voi)
  • vânați
(să)
  • vânați
  • vânați
  • vânarăți
  • vânaserăți
  • vânaseți
a III-a (ei, ele)
  • vânea
(să)
  • vâneze
  • vânau
  • vâna
  • vânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânat (vânătoare)

  • 1. Acțiunea de a vâna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: prindere vânare vânătoare attach_file 3 exemple
    exemple
    • O pocitanie de om umbla cu arcul după vînat paseri. CREANGĂ, P. 244.
      surse: DLRLC
    • Un arc de aur pe-al ei umăr, Ea trece mîndră la vînat. EMINESCU, O. I 229.
      surse: DLRLC
    • De mă duceam la vînat, mi se părea că răsunetul puștii mele trece Prutul. NEGRUZZI, S. I 61.
      surse: DLRLC
  • 2. Ceea ce vânează cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Vînatul fusese deci sculat și era prigonit din două părți. SADOVEANU, F. J. 373.
      surse: DLRLC
    • Văzu o turturică care tot sărea înaintea lui; lui îi fu milă să o vîneze; el căuta vînaturi mari. ISPIRESCU, L. 184.
      surse: DLRLC
    • Vin grămadă... Duc un vînat pe umeri. DELAVRANCEA, O. II 122.
      surse: DLRLC
    • De sînteți vînători, atunci unde vă sînt vînaturile? SEVASTOS, N. 35.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin restricție Carnea unui animal vânat.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Vrînd să cinstească pe oaspeții săi cu ceva mai mult decît cu vînat zise vătafului să taie un ied. NEGRUZZI, S. I 82.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vâna
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

vâna

  • 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice.
    exemple
    • Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo. ISPIRESCU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orișicît s-a zbuciumat. TEODORESCU, P. P. 149.
      surse: DLRLC
    • glumeț Vîna broscoi cu piatra-n păduriș. D. BOTEZ, F. S. 37.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Apoi bine, măi țîncule, așa se vînează rățele? SADOVEANU, O. VIII 205.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre păsări sau animale sălbatice) A prinde o pradă, un animal care servește drept hrană.
      exemple
      • Un vultur pîndea, doară și-ar vîna ceva de prînz. ȚICHINDEAL, F. 5.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A pescui (mai ales pești mari).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pescui attach_file un exemplu
      exemple
      • Pe lîngă un rîu trecînd și pe cîțiva vînînd pește cu undițele văzînd, se opri. ȘEZ. II 15.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A urmări un om pentru a-l prinde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hăitui urmări attach_file un exemplu
      exemple
      • Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte și curse și-l sili a fugi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 28.
        surse: DLRLC
    • 1.4. A străbate un ținut în lung și-n lat umblând după vânat.
      exemple
      • A vînat cîmpii cu florile, Munții cu răcorile. SEVASTOS, N. 95.
        surse: DLRLC
      • Și el mi-a vînat codri-n lung și-n lat. TEODORESCU, P. P. 490.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat adesea peiorativ A urmări cu aviditate, cu stăruință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Veșnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni. CARAGIALE, O. III 241.
      surse: DLRLC
    • Vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • 2.1. familiar A pune mâna pe...; a face rost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ca toate domnișoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat. GHEREA, ST. CR. II 333.
        surse: DLRLC
      • Atunci pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coșuri de pîine și douăsprezece buți cu apă pentru drum. MARIAN, O. I 140.
        surse: DLRLC

etimologie: