2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.

VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari).

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (=venari).

VÎNÁ, vînez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A pîndi, a urmări și a ucide păsări sau animale sălbatice care sînt socotite vînat. Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo. ISPIRESCU, L. 41. Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orișicît s-a zbuciumat. TEODORESCU, P. P. 149. (Glumeț) Vîna broscoi cu piatra-n păduriș. D. BOTEZ, F. S. 37. ◊ Refl. pas. Apoi bine, măi țîncule, așa se vînează rățele? SADOVEANU, O. VIII 205. ♦ (Despre păsări sau animale sălbatice) A pîndi, a urmări, a prinde o pradă, un animal care servește drept hrană. Un vultur pîndea, doară și-ar vîna ceva de prînz. ȚICHINDEAL, F. 5. ♦ Fig. A urmări, a hăitui. Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte și curse și-l sili a fugi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 28. ♦ A cutreiera, a străbate un ținut în lung și-n lat umblînd după vînat. A vînat cîmpii cu florile, Munții cu răcorile. SEVASTOS, N. 95. Și el mi-a vînat codri-n lung și-n lat. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A pescui (mai ales pești mari). Pe lîngă un rîu trecînd și pe cîțiva vînînd pește cu undițele văzînd, se opri. ȘEZ. II 15. 2. Fig. A urmări cu aviditate (ceva sau pe cineva), a alerga după... Veșnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni. CARAGIALE, O. III 241. Vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151. ♦ (Familiar) A prinde, a pune mîna pe..., a face rost de... Ca toate domnișoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat. GHEREA, ST. CR. II 333. Atunci pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coșuri de pîine și douăsprezece buți cu apă pentru drum. MARIAN, O. I 140.

VÎNÁRE, vînări, s. f. (Rar) Faptul de a vîna; vînătoare; pescuit. Vînarea sub gheață cu ostrețe... se practică mult pe Olt. ANTIPA, P. 174.

A VÂNÁ vânéz tranz. 1) (animale sălbatice) A ucide în mod premeditat. 2) fig. (ființe, lucruri) A urmări cu insistență. /<lat. venare

vânà v. 1. a goni fiarele sălbatice spre a le prinde sau ucide; 2. fig.4 a urmări cu ardoare: ați vânat țintă nebună EM. [Lat. VENARI].

vînáre f. Acțiunea de a vîna. Ps. S. (vîrare). Vînat (acțiune și animal).

vînéz v. tr. (lat. vênari, pv. venar, fr. vener). Ucid fearele lovindu-le de departe cu sulița, cu săgeata saŭ cu glonțu: a vîna lupĭ. Fig. Urmăresc, ochesc: a vîna o funcțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri

vânáre s. f., g.-d. art. vânării; pl. vânări

vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză

vâná vb., ind. prez. 1 sg. vânéz, 3 sg. și pl. vâneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNÁRE s. v. vânat, vânătoare.

CUREAUA VÂNĂRII s. v. bucar, curar, vânar.

VÂNÁ vb. v. pescui, prinde.

VÂNÁ vb. a prinde, (înv.) a vânători. (A ~ iepuri.)

cureaua vînării s. v. BUCAR. CURAR. VÎNAR.

VÎNA vb. a prinde, (înv.) a vînători. (A ~ iepuri.)

arată toate definițiile

Intrare: vânare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânare
  • vânarea
plural
  • vânări
  • vânările
genitiv-dativ singular
  • vânări
  • vânării
plural
  • vânări
  • vânărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâna
  • vânare
  • vânat
  • vânatu‑
  • vânând
  • vânându‑
singular plural
  • vânea
  • vânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânez
(să)
  • vânez
  • vânam
  • vânai
  • vânasem
a II-a (tu)
  • vânezi
(să)
  • vânezi
  • vânai
  • vânași
  • vânaseși
a III-a (el, ea)
  • vânea
(să)
  • vâneze
  • vâna
  • vână
  • vânase
plural I (noi)
  • vânăm
(să)
  • vânăm
  • vânam
  • vânarăm
  • vânaserăm
  • vânasem
a II-a (voi)
  • vânați
(să)
  • vânați
  • vânați
  • vânarăți
  • vânaserăți
  • vânaseți
a III-a (ei, ele)
  • vânea
(să)
  • vâneze
  • vânau
  • vâna
  • vânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânare

etimologie:

  • vezi vâna
    surse: DEX '98 DEX '09

vâna

  • 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: prinde pândi ucide urmări vânători 4 exemple
    exemple
    • Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo. ISPIRESCU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orișicît s-a zbuciumat. TEODORESCU, P. P. 149.
      surse: DLRLC
    • glumeț Vîna broscoi cu piatra-n păduriș. D. BOTEZ, F. S. 37.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Apoi bine, măi țîncule, așa se vînează rățele? SADOVEANU, O. VIII 205.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre păsări sau animale sălbatice) A prinde o pradă, un animal care servește drept hrană.
      exemple
      • Un vultur pîndea, doară și-ar vîna ceva de prînz. ȚICHINDEAL, F. 5.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A pescui (mai ales pești mari).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pescui un exemplu
      exemple
      • Pe lîngă un rîu trecînd și pe cîțiva vînînd pește cu undițele văzînd, se opri. ȘEZ. II 15.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A urmări un om pentru a-l prinde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hăitui urmări un exemplu
      exemple
      • Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte și curse și-l sili a fugi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 28.
        surse: DLRLC
    • 1.4. A străbate un ținut în lung și-n lat umblând după vânat.
      surse: DLRLC sinonime: cutreiera 2 exemple
      exemple
      • A vînat cîmpii cu florile, Munții cu răcorile. SEVASTOS, N. 95.
        surse: DLRLC
      • Și el mi-a vînat codri-n lung și-n lat. TEODORESCU, P. P. 490.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat adesea peiorativ A urmări cu aviditate, cu stăruință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Veșnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni. CARAGIALE, O. III 241.
      surse: DLRLC
    • Vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • 2.1. familiar A pune mâna pe...; a face rost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ca toate domnișoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat. GHEREA, ST. CR. II 333.
        surse: DLRLC
      • Atunci pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coșuri de pîine și douăsprezece buți cu apă pentru drum. MARIAN, O. I 140.
        surse: DLRLC

etimologie: