2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.

VÂNÁRE, vânări, s. f. (Rar) Faptul de a vâna; vânătoare. – V. vâna.

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (= venari).

VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. *venare (=venari).

VÎNÁ, vînez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A pîndi, a urmări și a ucide păsări sau animale sălbatice care sînt socotite vînat. Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo. ISPIRESCU, L. 41. Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orișicît s-a zbuciumat. TEODORESCU, P. P. 149. (Glumeț) Vîna broscoi cu piatra-n păduriș. D. BOTEZ, F. S. 37. ◊ Refl. pas. Apoi bine, măi țîncule, așa se vînează rățele? SADOVEANU, O. VIII 205. ♦ (Despre păsări sau animale sălbatice) A pîndi, a urmări, a prinde o pradă, un animal care servește drept hrană. Un vultur pîndea, doară și-ar vîna ceva de prînz. ȚICHINDEAL, F. 5. ♦ Fig. A urmări, a hăitui. Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte și curse și-l sili a fugi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 28. ♦ A cutreiera, a străbate un ținut în lung și-n lat umblînd după vînat. A vînat cîmpii cu florile, Munții cu răcorile. SEVASTOS, N. 95. Și el mi-a vînat codri-n lung și-n lat. TEODORESCU, P. P. 490. ♦ A pescui (mai ales pești mari). Pe lîngă un rîu trecînd și pe cîțiva vînînd pește cu undițele văzînd, se opri. ȘEZ. II 15. 2. Fig. A urmări cu aviditate (ceva sau pe cineva), a alerga după... Veșnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni. CARAGIALE, O. III 241. Vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151. ♦ (Familiar) A prinde, a pune mîna pe..., a face rost de... Ca toate domnișoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat. GHEREA, ST. CR. II 333. Atunci pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coșuri de pîine și douăsprezece buți cu apă pentru drum. MARIAN, O. I 140.

VÎNÁRE, vînări, s. f. (Rar) Faptul de a vîna; vînătoare; pescuit. Vînarea sub gheață cu ostrețe... se practică mult pe Olt. ANTIPA, P. 174.

A VÂNÁ vânéz tranz. 1) (animale sălbatice) A ucide în mod premeditat. 2) fig. (ființe, lucruri) A urmări cu insistență. /<lat. venare

vânà v. 1. a goni fiarele sălbatice spre a le prinde sau ucide; 2. fig.4 a urmări cu ardoare: ați vânat țintă nebună EM. [Lat. VENARI].

vînáre f. Acțiunea de a vîna. Ps. S. (vîrare). Vînat (acțiune și animal).

vînéz v. tr. (lat. vênari, pv. venar, fr. vener). Ucid fearele lovindu-le de departe cu sulița, cu săgeata saŭ cu glonțu: a vîna lupĭ. Fig. Urmăresc, ochesc: a vîna o funcțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri

vânáre s. f., g.-d. art. vânării; pl. vânări

vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză

vâná vb., ind. prez. 1 sg. vânéz, 3 sg. și pl. vâneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂNÁRE s. v. vânat, vânătoare.

CUREAUA VÂNĂRII s. v. bucar, curar, vânar.

VÂNÁ vb. a prinde, (înv.) a vânători. (A ~ iepuri.)

VÂNÁ vb. v. pescui, prinde.

cureaua vînării s. v. BUCAR. CURAR. VÎNAR.

arată toate definițiile

Intrare: vânare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânare
  • vânarea
plural
  • vânări
  • vânările
genitiv-dativ singular
  • vânări
  • vânării
plural
  • vânări
  • vânărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vâna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâna
  • vânare
  • vânat
  • vânatu‑
  • vânând
  • vânându‑
singular plural
  • vânea
  • vânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vânez
(să)
  • vânez
  • vânam
  • vânai
  • vânasem
a II-a (tu)
  • vânezi
(să)
  • vânezi
  • vânai
  • vânași
  • vânaseși
a III-a (el, ea)
  • vânea
(să)
  • vâneze
  • vâna
  • vână
  • vânase
plural I (noi)
  • vânăm
(să)
  • vânăm
  • vânam
  • vânarăm
  • vânaserăm
  • vânasem
a II-a (voi)
  • vânați
(să)
  • vânați
  • vânați
  • vânarăți
  • vânaserăți
  • vânaseți
a III-a (ei, ele)
  • vânea
(să)
  • vâneze
  • vânau
  • vâna
  • vânaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vânare

etimologie:

  • vezi vâna
    surse: DEX '98 DEX '09

vâna

  • 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: prinde pândi ucide urmări vânători 4 exemple
    exemple
    • Vezi tu muntele cela de acolo, să nu te ducă păcatele să vînezi p-acolo. ISPIRESCU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Sus la munte a plecat, Sus la munte la vînat. De vînat el n-a vînat, Orișicît s-a zbuciumat. TEODORESCU, P. P. 149.
      surse: DLRLC
    • glumeț Vîna broscoi cu piatra-n păduriș. D. BOTEZ, F. S. 37.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Apoi bine, măi țîncule, așa se vînează rățele? SADOVEANU, O. VIII 205.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre păsări sau animale sălbatice) A prinde o pradă, un animal care servește drept hrană.
      exemple
      • Un vultur pîndea, doară și-ar vîna ceva de prînz. ȚICHINDEAL, F. 5.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A pescui (mai ales pești mari).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pescui un exemplu
      exemple
      • Pe lîngă un rîu trecînd și pe cîțiva vînînd pește cu undițele văzînd, se opri. ȘEZ. II 15.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat A urmări un om pentru a-l prinde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hăitui urmări un exemplu
      exemple
      • Bănuitorul tiran... începu iar a-l vîna cu moarte și curse și-l sili a fugi în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 28.
        surse: DLRLC
    • 1.4. A străbate un ținut în lung și-n lat umblând după vânat.
      surse: DLRLC sinonime: cutreiera 2 exemple
      exemple
      • A vînat cîmpii cu florile, Munții cu răcorile. SEVASTOS, N. 95.
        surse: DLRLC
      • Și el mi-a vînat codri-n lung și-n lat. TEODORESCU, P. P. 490.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat adesea peiorativ A urmări cu aviditate, cu stăruință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Veșnic vîna un cămătar, care să-i cumpere pe nimica leafa-nainte cu cîteva luni. CARAGIALE, O. III 241.
      surse: DLRLC
    • Vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • 2.1. familiar A pune mâna pe...; a face rost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ca toate domnișoarele din societate, ea a fost crescută pentru a vîna un bărbat. GHEREA, ST. CR. II 333.
        surse: DLRLC
      • Atunci pajora-i zise să vîneze mai întîi douăsprezece coșuri de pîine și douăsprezece buți cu apă pentru drum. MARIAN, O. I 140.
        surse: DLRLC

etimologie: