14 definiții pentru pescuit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PESCUIT s. n. Acțiunea de a pescui (1) și rezultatul ei; meseria pescarului (I); pescărit, pescărie (1). ◊ Pescuit sportiv = ramură sportivă competițională sau recreativă, constând în prinderea peștilor cu undița. – V. pescui.

pescuit sn [At: LEX. MARS. 237 / V: (înv, reg) păs~ / Pl: (rar) ~uri / E: pescui] 1-2 Pescuire (1-2). 3 Meserie a pescarului Si:pescuire (6), (îrg) pescărie (3), pescărit (3), (reg) pescuială (3). 4 (Îvr) Pescărie (4).

PESCUIT s. n. Acțiunea de a pescui (1) și rezultatul ei; meseria pescarului (I); pescărit, pescărie (1). – V. pescui.

PESCUIT s. n. Acțiunea de a pescui și rezultatul ei; meseria pescarului. Pescuitul ar fi o plăcere chiar dacă n-ar exista pește pe lume. SADOVEANU, Î. A. 27. Pescarul primi să rămînă la dînsul, să învețe pescuitul. ISPIRESCU, L. 279.

PESCUIT n. Ocupația de pescar. /v. a pescui

pescuít n., pl. urĭ. Acțiunea de a pescui: a trăi din pescuit, cu pescuitu. – Și pă- (est).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PESCUIT s. pescuire, prindere, (înv. și reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pescuială. (~ul a doi păstrăvi.)

PESCUIT s. pescuire, prindere, (înv. și reg.) pescărie, pescărit, (reg.) pescuială. (~ a doi păstrăvi.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PESCUIT. Subst. Pescuit, pescărie (înv. și reg.), pescărit (reg.); arta pescuitului, halieutică; pescuire, undire, undit, năvodire (rar), năvodit, văpăit (reg.). Pescar, pescăraș (dim., rar), pescuitor, măjar (înv. și reg.), undițar (rar), muscar, năvodar, setcar (reg.), orier (rar), zătonar (reg.), vîrșar, vintiragiu; păraș (reg.); păstrăvar. Unelte de pescuit: Undiță, undișoară (dim.), spining, lansetă; mulinetă; cîrlig, hapcă, pripon, zancă (reg.); carmac, perimet, periteag, visilă (reg.); ostie, timleac, harpon; plasă pescărească, orie, zăgaștină (reg.), plavă, mreajă, plopovăț (reg.), rară (reg.), setcă (reg.), avă, tifan; lăptaș; năvod, talian (reg.); reșcă, tîrboc; opritoare; prostovol, năpastă (reg.), plașcă (reg.), trandada; voloc, volocel (dim.); leasă, selnic; crîsnic, halău (reg.), năpatcă (reg.); minciog, meredeu (reg.), ciorpac; sirec (reg.), radină (reg.); vîrșă, vintir, țăpoiacă (reg.); țiclă. Pescărie, păstrăvărie. Piscicultură. Piscicultor. Adj. Pescăresc, de pescărie, de pescuit. Vb. A pescui, a undi, a năvodi (rar), a prinde pește; a arunca undița, a arunca harponul, a arunca plasa; a întinde toana (năvodul, mreaja), a închide toana. Adv. Pescărește. V. pești.

Intrare: pescuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pescuit
  • pescuitul
  • pescuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pescuit
  • pescuitului
plural
vocativ singular
plural
păscuit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pescuitsubstantiv neutru

  • 1. Acțiunea de a pescui și rezultatul ei; meseria pescarului; pescărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pescuitul ar fi o plăcere chiar dacă n-ar exista pește pe lume. SADOVEANU, Î. A. 27. DLRLC
    • format_quote Pescarul primi să rămînă la dînsul, să învețe pescuitul. ISPIRESCU, L. 279. DLRLC
    • 1.1. Pescuit sportiv = ramură sportivă competițională sau recreativă, constând în prinderea peștilor cu undița. DEX '09
etimologie:
  • vezi pescui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.