4 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂJIÍ vb. IV v. vâjâi.

VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV] – Vâj + suf. -âi.

vâj1 [At: GHEȚIE, R. M. 494 / V: vâ av, voj smn / Pl: ~uri sn ~i sm / E: fo] 1 i (Pop; are) Cuvânt care imită sunetul produs de vânt, de curgerea unei ape sau de mișcarea rapidă a unui corp. 2 av (Reg; îe) A se duce (sau a ieși) A pleca repede. 3 sn (Reg; îe) A face un ~ A efectua o acțiune în mare grabă. 4 sm (Trs; îf voj) Vâltoare (1). 5 sn (Trs; îf voj) Cadă mare (de lemn) în care se storc strugurii și se lasă la fermentat. 6 sn (Reg; îf voj) Tulnic.

vâj2 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i / E: ns cf ghiuj] (Reg) 1 Moșneag. 2 (Dep) Ghiuj.

vâjâi [At: N. COSTIN, LET. II, 61/19 / V: ~jăi, ~jii, (înv) vâșii, vâzâi, vijii, (reg) văjăi, văjâi, ~jei, ~ji, văjii, vijoi, ~jui, vâzăi, vogi, vojai, vojăi, vojeti, voji, vojoi, vojoti, vojui, vujoi / Pzi: vâjâi, ~esc, 3 vâjâie, ~ește / E: vâj1] 1 vi (D. vânt, cursuri rapide de apă, șuvoaie sau d. păduri, arbori mișcați de vânt etc.) A produce un zgomot șuierător (și puternic) caracteristic. 2 vi (Îe) A-i ~ cuiva capul (sau urechile, tâmplele, pex, creierul, auzul) ori a ~ în ureche A avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, din cauza afluxului mărit al sângelui la cap Si: a țiui. 3 vi (Îae) A fi zăpăcit. 4 vi (Îe) A-i ~ (cuiva ceva) prin cap A-i trece (ceva) prin minte. 5 vi (D. corpuri, obiecte etc. care se deplasează, zboară, se învârtesc etc. cu viteză) A produce un zgomot strident, scurt și intens. 6 vi (D. haine) A fâșâi. 7 vi (D. sânge) A pulsa cu violență în artere (dând impresia unui zgomot). 8 vt (Reg; c. i. rufe) A clăti (17). 9 vi (D. zgomote, glasuri etc.) A se auzi tare Si: a răsuna. 10 vtf (Îe) A ~ daraua A marca ritmul cu daireaua (2). 11 vi (Pex; d. spațiul, locul în care se petrec diverse zgomote) A fi străbătut de sunete puternice, prelungi și vibrante Si: a răsuna, a vui (14). 12 vi (Îvp; d. insecte) A bâzâi (1). 13 vi (Reg) A murmura. 14 vi (D. foc sau d. lemnele din foc) A dudui (6). 15 vi (Pex, d. oameni) A se deplasa cu repeziciune (în număr mare). 16 vr (Fam) A se plimba. 17 vr (Fam) A se deplasa în grabă prin mai multe locuri.

VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjií vb. IV.] – Vâj + suf. -âi.

VÎJ2, vîji, s. m. (Regional) Om bătrîn; moșneag, ghiuj. Fost-au vîji și babe-n sat, Pre aceia să-i fi luat. MARIAN, Î. 281. A dat de un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie. RETEGANUL, P. V 36.

VÎJĂÍ vb. IV v. vîjîi.

VÎJÍ, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.

VÎJÎÍ, pers. 3 vijîie și vîjîiește, vb. IV. Intranz. (Și în forma vîjii) 1. (Despre vînt, apă, proiectile sau alte corpuri în mișcare) A produce un zgomot șuierător, prelung, caracteristic (cauzat de aerul pus în mișcare cu forță). Trece vîjîind pe lîngă mine trenul de douăsprezece noaptea. STANCU, D. 320. Boamba neagră școbora cu iuțeală și venea drept spre tunuri, vîjîind. SADOVEANU, O. VI 23. Sub plopii rari apele sună Și plopii rari vîjîie-n vînt. COȘBUC, P. I 64. Dunărea începe să vîjîie mînioasăe un zbucium și un clocot de valuri dintr-un mal în altul. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. Vin săgeți de pretutindeni Vîjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Incluzînd și ideea de mișcare) Ventilatorul vîjîind nu prididea să absoarbă fumul compact în spirale. C. PETRESCU, C. V. 307. Făt-Frumos vîjiia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul ceriului într-un adînc nevăzut. EMINESCU, N. 23. Paloșu-n vînt vîjiia, De-un zid mare se lovea Și-n derept se întorcea. ALECSANDRI, P. P. 154. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «din» și arătînd instrumentul acțiunii) Pe aripa vijeliei trecu croncănind aspru, vîjîind din aripi și întunecînd lumina ușii, un stol de corbi. SADOVEANU, O. VIII 176. ♦ (Despre sînge) A zvîcni cu violență în artere (dînd impresia unui zgomot). Simți că-i vîjîie sîngele în urechi și avu nevoie de-o rară stăpînire de nervi ca să poată spune... VLAHUȚĂ, O. A. III 41. ◊ Expr. A-i vîjîi cuiva capul (sau urechile, tîmplele, p. ext. creierul, auzul), se spune cînd cineva are o falsă senzație auditivă de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sîngelui în cazuri de boală sau de enervare. (Cu precizarea, cauzei exterioare care provoacă senzația) Îmi vîjiie creierul de ciocănituri. CARAGIALE, O. VII 160. (Rar) A-i vîjîi cuiva ceva prin cap = a-i trece cuiva o idee rapidă prin minte. Îmi vîjîie fel defel de presupusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206. Ne-a vîjîit prin cap bănuiala. I. IONESCU, P. 535. 2. (Despre foc sau lucruri care ard) A țiui, a dudui. Focul vîjîie și huiește. ȘEZ. I 19. Un lemn din foc vîjîie. ib. nr 149. 3. (Despre albine și alte insecte) A bîzîi, a zumzăi. (Atestat în forma vîjăi) Nu vedeai tu crăngi, nu frunză, ci numai flori mîndre ca rujile cele de rusalii, cari miroseau și numai vîjăiau albinele în ele. RETEGANUL, P. IV 69. – Variante: vîjii, vîjăí vb. IV

VÂJ2, vâji, s. m. (Reg.) Om bătrân, moșneag, ghiuj. – Ucr. viži.

VÂJÍ, vâjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se potrivi, a fi pe măsură; (despre oameni) a fi sau a cădea de acord, a se învoi.

A VÂJÂÍ pers. 3 vâjâie intranz. 1) (despre vânt, apă, obiecte în zbor etc.) A produce un zgomot șuierător și continuu; a urla; a vui. 2) (despre sânge) A pulsa cu putere. ◊ A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile) a avea senzația unui zgomot șuierător și continuu (din cauza bolii, oboselii). 3) (despre foc) A arde puternic, producând un zgomot caracteristic. 4) (despre unele insecte) A scoate un sunet prelung și vibrant; a bâzâi. /Onomat.

vâj a. Tr. bătrân. [Cf. ghiuj].

vâjăì v. 1. a urla, vorbind de vânt: vâjăind ca vijelia EM.; 2. a șuiera: mii de bombe vâjăiau AL.; 3. Banat, a bâzâi (de albine). [V. văj!].

arată toate definițiile

Intrare: vâjii
vâjii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâj (bătrân)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâj
  • vâjul
  • vâju‑
plural
  • vâji
  • vâjii
genitiv-dativ singular
  • vâj
  • vâjului
plural
  • vâji
  • vâjilor
vocativ singular
  • vâjule
  • vâje
plural
  • vâjilor
Intrare: vâjâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjâi
  • vâjâire
  • vâjâit
  • vâjâitu‑
  • vâjâind
  • vâjâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjâie
(să)
  • vâjâie
  • vâjâia
  • vâjâi
  • vâjâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjâie
(să)
  • vâjâie
  • vâjâiau
  • vâjâi
  • vâjâiseră
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjii
  • vâjiire
  • vâjiit
  • vâjiitu‑
  • vâjiind
  • vâjiindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjie
(să)
  • vâjie
  • vâjia
  • vâjii
  • vâjiise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjie
(să)
  • vâjie
  • vâjiau
  • vâjii
  • vâjiiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjăi
  • vâjăire
  • vâjăit
  • vâjăitu‑
  • vâjăind
  • vâjăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjăie
(să)
  • vâjăie
  • vâjăia
  • vâjăi
  • vâjăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjăie
(să)
  • vâjăie
  • vâjăiau
  • vâjăi
  • vâjăiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjâi
  • vâjâire
  • vâjâit
  • vâjâitu‑
  • vâjâind
  • vâjâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjâiește
(să)
  • vâjâiască
  • vâjâia
  • vâjâi
  • vâjâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjâiesc
(să)
  • vâjâiască
  • vâjâiau
  • vâjâi
  • vâjâiseră
Intrare: vâji
verb (V403)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâji
  • vâjire
  • vâjit
  • vâjitu‑
  • vâjind
  • vâjindu‑
singular plural
  • vâjește
  • vâjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâjesc
(să)
  • vâjesc
  • vâjeam
  • vâjii
  • vâjisem
a II-a (tu)
  • vâjești
(să)
  • vâjești
  • vâjeai
  • vâjiși
  • vâjiseși
a III-a (el, ea)
  • vâjește
(să)
  • vâjească
  • vâjea
  • vâji
  • vâjise
plural I (noi)
  • vâjim
(să)
  • vâjim
  • vâjeam
  • vâjirăm
  • vâjiserăm
  • vâjisem
a II-a (voi)
  • vâjiți
(să)
  • vâjiți
  • vâjeați
  • vâjirăți
  • vâjiserăți
  • vâjiseți
a III-a (ei, ele)
  • vâjesc
(să)
  • vâjească
  • vâjeau
  • vâji
  • vâjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vâjâi vâjii vâjăi

  • 1. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: urla (urlet) vui 9 exemple
    exemple
    • Trece vîjîind pe lîngă mine trenul de douăsprezece noaptea. STANCU, D. 320.
      surse: DLRLC
    • Boamba neagră scobora cu iuțeală și venea drept spre tunuri, vîjîind. SADOVEANU, O. VI 23.
      surse: DLRLC
    • Sub plopii rari apele sună Și plopii rari vîjîie-n vînt. COȘBUC, P. I 64.
      surse: DLRLC
    • Dunărea începe să vîjîie mînioasă – e un zbucium și un clocot de valuri dintr-un mal în altul. VLAHUȚĂ, O. A. II 115.
      surse: DLRLC
    • Vin săgeți de pretutindeni Vîjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • Ventilatorul vîjîind nu prididea să absoarbă fumul compact în spirale. C. PETRESCU, C. V. 307.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos vîjiia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul ceriului într-un adînc nevăzut. EMINESCU, N. 23.
      surse: DLRLC
    • Paloșu-n vînt vîjiia, De-un zid mare se lovea Și-n derept se întorcea. ALECSANDRI, P. P. 154.
      surse: DLRLC
    • Pe aripa vijeliei trecu croncănind aspru, vîjîind din aripi și întunecînd lumina ușii, un stol de corbi. SADOVEANU, O. VIII 176.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre sânge) A pulsa cu violență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Simți că-i vîjîie sîngele în urechi și avu nevoie de-o rară stăpînire de nervi ca să poată spune... VLAHUȚĂ, O. A. III 41.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, prin extensiune, creierul, auzul) = a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Îmi vîjiie creierul de ciocănituri. CARAGIALE, O. VII 160.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, prin extensiune, creierul, auzul) = a fi zăpăcit, năucit.
      surse: DEX '09
    • 1.4. expresie rar A-i vâjâi cuiva ceva prin cap = a-i trece cuiva o idee rapidă prin minte.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Îmi vîjîie fel de fel de presupusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206.
        surse: DLRLC
      • Ne-a vîjîit prin cap bănuiala. I. IONESCU, P. 535.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (Despre foc) A arde puternic, producând un zgomot caracteristic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dudui țiui 2 exemple
      exemple
      • Focul vîjîie și huiește. ȘEZ. I 19.
        surse: DLRLC
      • Un lemn din foc vîjîie. ȘEZ. III 149.
        surse: DLRLC
    • 1.6. (Despre albine) A scoate un sunet prelung și vibrant.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bâzâi zumzăi un exemplu
      exemple
      • Nu vedeai tu crăngi, nu frunză, ci numai flori mîndre ca rujile cele de rusalii, cari miroseau și numai vîjăiau albinele în ele. RETEGANUL, P. IV 69.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Vâj + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: NODEX

vâj (bătrân)

etimologie:

vâji

  • 1. regional (Despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un târg, la o tocmeală).
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.
        surse: DLRLC

etimologie: