3 intrări

68 de definiții

din care

Explicative DEX

VÂJII vb. IV v. vâjâi.

VÂJII vb. IV v. vâjâi.

vâjii v vz vâjâi

VÂJÂI, pers. 3 vâjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjii vb. IV] – Vâj + suf. -âi.

văjăi v vz vâjâi

văjâi sf vz vâjâi

văjii v vz vâjâi

vâj1 [At: GHEȚIE, R. M. 494 / V: vâ av, voj smn / Pl: ~uri sn ~i sm / E: fo] 1 i (Pop; are) Cuvânt care imită sunetul produs de vânt, de curgerea unei ape sau de mișcarea rapidă a unui corp. 2 av (Reg; îe) A se duce (sau a ieși) A pleca repede. 3 sn (Reg; îe) A face un ~ A efectua o acțiune în mare grabă. 4 sm (Trs; îf voj) Vâltoare (1). 5 sn (Trs; îf voj) Cadă mare (de lemn) în care se storc strugurii și se lasă la fermentat. 6 sn (Reg; îf voj) Tulnic.

vâj2 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i / E: ns cf ghiuj] (Reg) 1 Moșneag. 2 (Dep) Ghiuj.

vâ2 av vz vâj1

vâjăi v vz vâjâi

vâjâi [At: N. COSTIN, LET. II, 61/19 / V: ~jăi, ~jii, (înv) vâșii, vâzâi, vijii, (reg) văjăi, văjâi, ~jei, ~ji, văjii, vijoi, ~jui, vâzăi, vogi, vojai, vojăi, vojeti, voji, vojoi, vojoti, vojui, vujoi / Pzi: vâjâi, ~esc, 3 vâjâie, ~ește / E: vâj1] 1 vi (D. vânt, cursuri rapide de apă, șuvoaie sau d. păduri, arbori mișcați de vânt etc.) A produce un zgomot șuierător (și puternic) caracteristic. 2 vi (Îe) A-i ~ cuiva capul (sau urechile, tâmplele, pex, creierul, auzul) ori a ~ în ureche A avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, din cauza afluxului mărit al sângelui la cap Si: a țiui. 3 vi (Îae) A fi zăpăcit. 4 vi (Îe) A-i ~ (cuiva ceva) prin cap A-i trece (ceva) prin minte. 5 vi (D. corpuri, obiecte etc. care se deplasează, zboară, se învârtesc etc. cu viteză) A produce un zgomot strident, scurt și intens. 6 vi (D. haine) A fâșâi. 7 vi (D. sânge) A pulsa cu violență în artere (dând impresia unui zgomot). 8 vt (Reg; c. i. rufe) A clăti (17). 9 vi (D. zgomote, glasuri etc.) A se auzi tare Si: a răsuna. 10 vtf (Îe) A ~ daraua A marca ritmul cu daireaua (2). 11 vi (Pex; d. spațiul, locul în care se petrec diverse zgomote) A fi străbătut de sunete puternice, prelungi și vibrante Si: a răsuna, a vui (14). 12 vi (Îvp; d. insecte) A bâzâi (1). 13 vi (Reg) A murmura. 14 vi (D. foc sau d. lemnele din foc) A dudui (6). 15 vi (Pex, d. oameni) A se deplasa cu repeziciune (în număr mare). 16 vr (Fam) A se plimba. 17 vr (Fam) A se deplasa în grabă prin mai multe locuri.

vâjei v vz vâjâi

vâji2 v vz vâjâi

vâjui v vz vâjâi

vâșii v vz vâjâi

vâzăi v vz vâjâi

vâzâi v vz vâjâi

vijii v vz vâjâi

vijoi2 v vz vâjâi

vijuti v vz vâjâi

voghi v vz vâjâi

vogi v vz vâjâi

voj3 smn vz vâj1

vojăi v vz vâjăi

vojeti v vz vâjâi

voji v vz vâjâi

vojoi3 v vz vâjâi

vojoti v vz vâjâi

vojui v vz vâjâi corectat(ă)

vujoi v vz vâjâi

vîj2 s.m. (reg.) Moșneag. Ce-i, vîjule, de-ți umblă gura ca o moară stricată? (REBR.). • pl. -i. /cf.ghiuj.

vîjii vb. IV. v. vîjîi.

vîjîi vb. IV. 1 intr. (despre vînt, cursuri rapide de apă, șuvoaie etc.) A produce un zgomot șuierător (și puternic) caracteristic. Ploaia vîjîia bătînd în ferestrele casei (EMIN.). ◊ Expr. A-i vîjîi cuiva capul (sau urechile, tîmplele, ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sîngelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. A trebuit să aștept puțin pînă să mă poată asculta, căci după privire simțeam că îi vîjîie urechile (CA. PETR.). ♦ (despre sînge) A pulsa cu violență; a zvîcni. 2 intr. (despre corpuri, obiecte etc. care se deplasează, zboară etc. cu viteză) A produce un zgomot strident, scurt și intens. Săgeata vîjîie și se pierde în desișul ierbei care se clatină încet din vîrf (CAR.). 3 intr. (despre zgomote, glasuri etc.) A suna, a se auzi tare; a răsuna. ♦ (despre albine) A bîzîi, a zumzăi. 4 intr. (despre foc sau despre lemnele din foc) A dudui; a țiui. 5 refl. (fam.; despre oameni) A merge, a se deplasa cu repeziciune (în număr mare). Toată ziua s-a vîjîit prin oraș. • prez.ind. vîjîi, -iesc, pers. 3 vîjîie, -iește. și (reg.) vîjii vb. IV. /vîj + -îi.

VÂJÂI, pers. 3 vâjâie, vb. IV. Intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violență. ◊ Expr. A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p. ext., creierul, auzul) = a) a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap; b) a fi zăpăcit, năucit. ♦ (Despre foc) A dudui. ♦ (Despre albine) A bâzâi, a zumzăi. [Var.: (reg.) vâjii vb. IV.] – Vâj + suf. -âi.

VÎJ2, vîji, s. m. (Regional) Om bătrîn; moșneag, ghiuj. Fost-au vîji și babe-n sat, Pre aceia să-i fi luat. MARIAN, Î. 281. A dat de un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie. RETEGANUL, P. V 36.

VÎJĂI vb. IV v. vîjîi.

VÎJI, vîjesc, vb. IV. Refl. (Regional, despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un tîrg, la o tocmeală). Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. ♦ (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE.

VÎJII vb. IV v. vîjîi.

VÎJÎI, pers. 3 vijîie și vîjîiește, vb. IV. Intranz. (Și în forma vîjii) 1. (Despre vînt, apă, proiectile sau alte corpuri în mișcare) A produce un zgomot șuierător, prelung, caracteristic (cauzat de aerul pus în mișcare cu forță). Trece vîjîind pe lîngă mine trenul de douăsprezece noaptea. STANCU, D. 320. Boamba neagră școbora cu iuțeală și venea drept spre tunuri, vîjîind. SADOVEANU, O. VI 23. Sub plopii rari apele sună Și plopii rari vîjîie-n vînt. COȘBUC, P. I 64. Dunărea începe să vîjîie mînioasăe un zbucium și un clocot de valuri dintr-un mal în altul. VLAHUȚĂ, O. AL. I 115. Vin săgeți de pretutindeni Vîjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Incluzînd și ideea de mișcare) Ventilatorul vîjîind nu prididea să absoarbă fumul compact în spirale. C. PETRESCU, C. V. 307. Făt-Frumos vîjiia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul ceriului într-un adînc nevăzut. EMINESCU, N. 23. Paloșu-n vînt vîjiia, De-un zid mare se lovea Și-n derept se întorcea. ALECSANDRI, P. P. 154. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «din» și arătînd instrumentul acțiunii) Pe aripa vijeliei trecu croncănind aspru, vîjîind din aripi și întunecînd lumina ușii, un stol de corbi. SADOVEANU, O. VIII 176. ♦ (Despre sînge) A zvîcni cu violență în artere (dînd impresia unui zgomot). Simți că-i vîjîie sîngele în urechi și avu nevoie de-o rară stăpînire de nervi ca să poată spune... VLAHUȚĂ, O. AL. II 41. ◊ Expr. A-i vîjîi cuiva capul (sau urechile, tîmplele, p. ext. creierul, auzul), se spune cînd cineva are o falsă senzație auditivă de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sîngelui în cazuri de boală sau de enervare. (Cu precizarea, cauzei exterioare care provoacă senzația) Îmi vîjiie creierul de ciocănituri. CARAGIALE, O. VII 160. (Rar) A-i vîjîi cuiva ceva prin cap = a-i trece cuiva o idee rapidă prin minte. Îmi vîjîie fel defel de presupusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206. Ne-a vîjîit prin cap bănuiala. I. IONESCU, P. 535. 2. (Despre foc sau lucruri care ard) A țiui, a dudui. Focul vîjîie și huiește. ȘEZ. I 19. Un lemn din foc vîjîie. ib. nr 149. 3. (Despre albine și alte insecte) A bîzîi, a zumzăi. (Atestat în forma vîjăi) Nu vedeai tu crăngi, nu frunză, ci numai flori mîndre ca rujile cele de rusalii, cari miroseau și numai vîjăiau albinele în ele. RETEGANUL, P. IV 69. – Variante: vîjii, vîjăi vb. IV

VÎJ2, vîji, s. m. (Reg.) Om bătrîn, moșneag, ghiuj. – Ucr. viži.

VÎJI, vîjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se potrivi, a fi pe măsură; (despre oameni) a fi sau a cădea de acord, a se învoi.

A VÂJÂI pers. 3 vâjâie intranz. 1) (despre vânt, apă, obiecte în zbor etc.) A produce un zgomot șuierător și continuu; a urla; a vui. 2) (despre sânge) A pulsa cu putere. ◊ A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile) a avea senzația unui zgomot șuierător și continuu (din cauza bolii, oboselii). 3) (despre foc) A arde puternic, producând un zgomot caracteristic. 4) (despre unele insecte) A scoate un sunet prelung și vibrant; a bâzâi. /Onomat.

vâj a. Tr. bătrân. [Cf. ghiuj].

vâjăì v. 1. a urla, vorbind de vânt: vâjăind ca vijelia EM.; 2. a șuiera: mii de bombe vâjăiau AL.; 3. Banat, a bâzâi (de albine). [V. văj!].

ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ.

1) vîj m. V. ghĭuj.

vîjîĭ, a v. intr. (d. vîj. V. fîșîĭ). fac vîj: vîjîĭa vîntu pintre ramurĭ, pintre frînghiile corăbiiĭ, vîjîĭaŭ gloanțele și boambele. Curg în abundanță (Munt.): curge vîjîind. A-țĭ vîjîi urechile, a auzi huĭete fără cauză externă, cum se întîmplă la vre-o boală.

Ortografice DOOM

vâjâi (a ~) vb., ind. prez. 3 vâjâie, imperf. 3 pl. vâjâiau; conj. prez. 3 să vâjâie

vâjâi (a ~) vb., ind. prez. 3 vâjâie, imperf. 3 sg. vâjâia; conj. prez. 3 să vâjâie

vâjâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. vâjâie, imperf. 3 sg. vâjâia; ger. vâjâind; part. vâjâit

vîjîi (ind. prez. 3 sg. și pl. vîjîie)

vâjâiu, -jâe 3, -jâiam 1 imp.

Etimologice

vîji (-jesc, -it), vb. refl. – A coincide, a semăna. Origine incertă. Poate de la vîjîi „a urla”, cf. se isbește „se aseamănă”. În Trans.

Argou

vâj, vâjuri s. n. 1. grabă, goană; viteză. 2. petrecere, chef, beție. 3. plimbare; călătorie de agrement.

Sinonime

VÂJ s. v. bătrân, moș, moșneag.

VÂJÂI vb. 1. v. șuiera. 2. v. piui.

VÂJÂI vb. v. bâzâi, dudui, vui, zbârnâi, zâzâi, zumzăi.

VÂJI vb. v. potrivi, veni.

vîj s. v. BĂTRÎN. MOȘ. MOȘNEAG.

vîji vb. v. POTRIVI. VENI.

vîjîi vb. v. BÎZÎI. DUDUI. VUI. ZBÎRNÎI. ZÎZÎI. ZUMZĂI.

VÎJÎI vb. 1. a fluiera, a șuiera, a vui, (rar) a zbîrnîi, (Transilv.) a șovăi. (Vîntul ~ prin hornuri.) 2. a piui, a șuiera, a țiui, (reg.) a țistui. (Glonțul i-a ~ pe la ureche.)

Regionalisme / arhaisme

vâj, vâji, s.m. (reg.) Bătrân, moș, moșneag: „Atunci baba îi zice la vâj: Scoală-te, vâjule!” (Bilțiu, 1999: 409). – Cf. ghiuj (Scriban, Șăineanu, MDA).

vâjí, v.r. v. văji.

vâj, vâji, s.m. – (reg.) Bătrân, moș, moșneag. – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh „bunic”) (Scriban, Șăineanu, MDA).

vâji, vb. refl. – v. văji („a se potrivi”).

vâj, s.m. – Bătrân, moș, moșneag. (Nu are echivalent feminin). – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh) (MDA).

vâji, vb. refl. – v. văji.

Intrare: vâj (bătrân)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâj
  • vâjul
  • vâju‑
plural
  • vâji
  • vâjii
genitiv-dativ singular
  • vâj
  • vâjului
plural
  • vâji
  • vâjilor
vocativ singular
  • vâjule
  • vâje
plural
  • vâjilor
voj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâjâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjâi
  • vâjâire
  • vâjâit
  • vâjâitu‑
  • vâjâind
  • vâjâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjâie
(să)
  • vâjâie
  • vâjâia
  • vâjâi
  • vâjâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjâie
(să)
  • vâjâie
  • vâjâiau
  • vâjâi
  • vâjâiseră
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjii
  • vâjiire
  • vâjiit
  • vâjiitu‑
  • vâjiind
  • vâjiindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjie
(să)
  • vâjie
  • vâjia
  • vâjii
  • vâjiise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjie
(să)
  • vâjie
  • vâjiau
  • vâjii
  • vâjiiseră
vijii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vujoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vojui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vojoti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
voji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vojeti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vogi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
voghi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vijuti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâzâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâzăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâșii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjăi
  • vâjăire
  • vâjăit
  • vâjăitu‑
  • vâjăind
  • vâjăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjăie
(să)
  • vâjăie
  • vâjăia
  • vâjăi
  • vâjăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjăie
(să)
  • vâjăie
  • vâjăiau
  • vâjăi
  • vâjăiseră
vâjui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văjii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văjâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
văjăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâjâi
  • vâjâire
  • vâjâit
  • vâjâitu‑
  • vâjâind
  • vâjâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vâjâiește
(să)
  • vâjâiască
  • vâjâia
  • vâjâi
  • vâjâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vâjâiesc
(să)
  • vâjâiască
  • vâjâiau
  • vâjâi
  • vâjâiseră
vâjei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vojăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâji
verb (V403)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâji
  • vâjire
  • vâjit
  • vâjitu‑
  • vâjind
  • vâjindu‑
singular plural
  • vâjește
  • vâjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâjesc
(să)
  • vâjesc
  • vâjeam
  • vâjii
  • vâjisem
a II-a (tu)
  • vâjești
(să)
  • vâjești
  • vâjeai
  • vâjiși
  • vâjiseși
a III-a (el, ea)
  • vâjește
(să)
  • vâjească
  • vâjea
  • vâji
  • vâjise
plural I (noi)
  • vâjim
(să)
  • vâjim
  • vâjeam
  • vâjirăm
  • vâjiserăm
  • vâjisem
a II-a (voi)
  • vâjiți
(să)
  • vâjiți
  • vâjeați
  • vâjirăți
  • vâjiserăți
  • vâjiseți
a III-a (ei, ele)
  • vâjesc
(să)
  • vâjească
  • vâjeau
  • vâji
  • vâjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâjâiverb

  • 1. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spațiul etc.) A produce un zgomot (șuierător) caracteristic. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: urla vui
    • format_quote Trece vîjîind pe lîngă mine trenul de douăsprezece noaptea. STANCU, D. 320. DLRLC
    • format_quote Boamba neagră scobora cu iuțeală și venea drept spre tunuri, vîjîind. SADOVEANU, O. VI 23. DLRLC
    • format_quote Sub plopii rari apele sună Și plopii rari vîjîie-n vînt. COȘBUC, P. I 64. DLRLC
    • format_quote Dunărea începe să vîjîie mînioasă – e un zbucium și un clocot de valuri dintr-un mal în altul. VLAHUȚĂ, O. A. II 115. DLRLC
    • format_quote Vin săgeți de pretutindeni Vîjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
    • format_quote Ventilatorul vîjîind nu prididea să absoarbă fumul compact în spirale. C. PETRESCU, C. V. 307. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos vîjiia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul ceriului într-un adînc nevăzut. EMINESCU, N. 23. DLRLC
    • format_quote Paloșu-n vînt vîjiia, De-un zid mare se lovea Și-n derept se întorcea. ALECSANDRI, P. P. 154. DLRLC
    • format_quote Pe aripa vijeliei trecu croncănind aspru, vîjîind din aripi și întunecînd lumina ușii, un stol de corbi. SADOVEANU, O. VIII 176. DLRLC
    • 1.1. (Despre sânge) A pulsa cu violență. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Simți că-i vîjîie sîngele în urechi și avu nevoie de-o rară stăpînire de nervi ca să poată spune... VLAHUȚĂ, O. A. III 41. DLRLC
    • 1.2. (Despre foc) A arde puternic, producând un zgomot caracteristic. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Focul vîjîie și huiește. ȘEZ. I 19. DLRLC
      • format_quote Un lemn din foc vîjîie. ȘEZ. III 149. DLRLC
    • 1.3. (Despre albine) A scoate un sunet prelung și vibrant. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Nu vedeai tu crăngi, nu frunză, ci numai flori mîndre ca rujile cele de rusalii, cari miroseau și numai vîjăiau albinele în ele. RETEGANUL, P. IV 69. DLRLC
    • chat_bubble A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, prin extensiune, creierul, auzul) = a avea falsa senzație de zgomot continuu și obsedant, provocată de afluxul mărit al sângelui la cap. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Îmi vîjiie creierul de ciocănituri. CARAGIALE, O. VII 160. DLRLC
    • chat_bubble A-i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, prin extensiune, creierul, auzul) = a fi zăpăcit, năucit. DEX '09
    • chat_bubble rar A-i vâjâi cuiva ceva prin cap = a-i trece cuiva o idee rapidă prin minte. DLRLC
      • format_quote Îmi vîjîie fel de fel de presupusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206. DLRLC
      • format_quote Ne-a vîjîit prin cap bănuiala. I. IONESCU, P. 535. DLRLC
etimologie:

vâj, vâjisubstantiv masculin

  • 1. regional Om bătrân. DLRLC DLRM
    • format_quote Fost-au vîji și babe-n sat, Pre aceia să-i fi luat. MARIAN, Î. 281. DLRLC
    • format_quote A dat de un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie. RETEGANUL, P. V 36. DLRLC
etimologie:

vâji, vâjescverb

  • 1. regional (Despre persoane) A se potrivi unul cu altul, a cădea de acord (la un târg, la o tocmeală). DLRLC DLRM
    • format_quote Hai, bade, să ne iubim, Că amîndoi ne vîjim, Și la ochi și la sprîncene. POP. DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) A fi potrivit, a veni bine, pe măsură. DLRLC
      • format_quote Bucuria fetei că i se vîjește [papucul], dar bucurie scurtă, că numai cu unul ce să facă. RETEGANUL, la CADE. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.