vâj¹ [At: GHEȚIE, R. M. 494 / V: vâjă av, voj smn / Pl: ~uri sn ~i sm / E: fo] 1 i (Pop; are) Cuvânt care imită sunetul produs de vânt, de curgerea unei ape sau de mișcarea rapidă a unui corp. 2 av (Reg; îe) A se duce (sau a ieși) ~ă A pleca repede. 3 sn (Reg; îe) A face un ~ A efectua o acțiune în mare grabă. 4 sm (Trs; îf voj) Vâltoare (1). 5 sn (Trs; îf voj) Cadă mare (de lemn) în care se storc strugurii și se lasă la fermentat. 6 sn (Reg; îf voj) Tulnic.

vâj² sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i / E: ns cf ghiuj] (Reg) 1 Moșneag. 2 (Dep) Ghiuj.

VÎJ², vîji, s. m. (Reg.) Om bătrîn, moșneag, ghiuj. – Ucr. viži.

vâj a. Tr. bătrân. [Cf. ghiuj].

vâjă² av vz vâj¹

voj³ smn vz vâj¹

vîj² s.m. (reg.) Moșneag. Ce-i, vîjule, de-ți umblă gura ca o moară stricată? (REBR.). • pl. -i. /cf.ghiuj.

VÎJ², vîji, s. m. (Regional) Om bătrîn; moșneag, ghiuj. Fost-au vîji și babe-n sat, Pre aceia să-i fi luat. MARIAN, Î. 281. A dat de un vîj bătrîn, dar bătrîn nu glumă, alb la păr și la barbă ca o oaie bălaie. RETEGANUL, P. V 36.

ghĭuj m. (cp. cu alb. ghĭuș, bunic). Iron. Ghijoĭ, bătrîn hodorogit. – Și ghĭoj, ghijoĭ și ghijog. În Trans. vîj (Rebr. 2, 90) și vîjoĭ.

1) vîj m. V. ghĭuj.

vâj, vâjuri s. n. 1. grabă, goană; viteză. 2. petrecere, chef, beție. 3. plimbare; călătorie de agrement.

VÂJ s. v. bătrân, moș, moșneag.

vîj s. v. BĂTRÎN. MOȘ. MOȘNEAG.

vâj, vâji, s.m. (reg.) Bătrân, moș, moșneag: „Atunci baba îi zice la vâj: Scoală-te, vâjule!” (Bilțiu, 1999: 409). – Cf. ghiuj (Scriban, Șăineanu, MDA).

vâj, vâji, s.m. – (reg.) Bătrân, moș, moșneag. – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh „bunic”) (Scriban, Șăineanu, MDA).

vâj, s.m. – Bătrân, moș, moșneag. (Nu are echivalent feminin). – Cf. ghiuj (cf. alb. gjysh) (MDA).