2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa.

UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. – V. uzurpa.

uzurpare sf [At: HELIADE, V. 19/3 / Pl: ~pări / E: uzurpa] (Înv) 1 Însușire a unui drept, a unui bun etc. prin violență sau prin fraudă. 2 (Pex) Dobândire ilegală.

UZURPÁRE, uzurpări, s. f. Acțiunea de a uzurpa. Uzurparea unui drept.

UZURPÁRE s.f. Acțiunea de a uzurpa și rezultatul ei; uzurpațiune. [< uzurpa].

UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.

UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurper, lat. usurpare.

uzurpa vt [At: PR. DRAM. 135 / S și: usurpa / Pzi: uzurp și ~pez / E: fr usurper, lat usurpare] 1 A-și însuși fără drept, prin violență sau prin fraudă (un drept, un bun, o demnitate etc.) Si: (înv) a răpști, a răpi2. 2 (Pex) A obține (ceva) în mod ilegal Si: (înv) a răpști, a răpi2.

UZURPÁ, uzúrp, vb. I. Tranz. A-și însuși în mod abuziv drepturi, demnități, bunuri care aparțin altuia. Tu cine ești? Ce cauți aici? De ce l-ai omorît să-i uzurpi locul? C. PETRESCU, R. DR. 311. ◊ Fig. Iacă cum uzurpă ea [vocala străină] dreptul vocalelor noastre. NEGRUZZI, S. I 262. ◊ Refl. reciproc. (Rar) Cutreierau lumea, împărțindu-și moștenirea, războindu-se între dînșii, uzurpîndu-se unul pe altul. C. PETRESCU, R. DR. 44. – Prez. ind. și: uzurpez (BĂLCESCU, O. II 271).

UZURPÁ vb. I. tr. A pune mâna prin viclenie, cu sila pe un bun, pe un titlu al cuiva. ♦ (Fig.) A obține (ceva) prin înșelătorie, pe nedrept. [P.i. uzúrp, -pez, 3,6 -pă. / cf. fr. usurper, lat. usurpare].

UZURPÁ vb. tr. a acapara, a-și însuși prin violență sau prin fraudă un bun, un drept, o calitate etc. (< fr. usurper, lat. usurpare)

A UZURPÁ uzúrp tranz. (bunuri, drepturi, titluri etc.) A-și însuși în mod fraudulos, ilicit. /<fr. usurper, lat. usurpare

uzurpà v. 1. a pune mâna, cu de-a sila sau viclenește, pe averea, pe un titlu ce aparține altuia; 2. fig. a obține prin fraudă, fără drept: a uzurpa numele de învățat.

*uzúrp, a v. tr. (lat. usurpare, din *usu-rápere, a răpi pin uz). Ocup (apuc) fără drept pin violență saŭ pin viclenie: a uzurpa tronu. Fig. A uzurpa numele de învățat.

*uzurpațiúne f. (lat. usurpátio, -ónis). Acțiunea de a uzurpa. Situațiune uzurpată. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpắrii; pl. uzurpắri

uzurpáre s. f., g.-d. art. uzurpării; pl. uzurpări

uzurpá (a ~) vb., ind. prez. 3 uzúrpă

uzurpá vb., ind. prez. 1 sg. uzúrp, 3 sg. și pl. uzúrpă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UZURPÁRE s. (înv.) răpștire, uzurpațiune. (~ dreptului cuiva.)

UZURPARE s. (înv.) răpștire, uzurpațiune. (~ dreptului cuiva.)

arată toate definițiile

Intrare: uzurpare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzurpare
  • uzurparea
plural
  • uzurpări
  • uzurpările
genitiv-dativ singular
  • uzurpări
  • uzurpării
plural
  • uzurpări
  • uzurpărilor
vocativ singular
plural
Intrare: uzurpa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uzurpa
  • uzurpare
  • uzurpat
  • uzurpatu‑
  • uzurpând
  • uzurpându‑
singular plural
  • uzurpă
  • uzurpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uzurp
(să)
  • uzurp
  • uzurpam
  • uzurpai
  • uzurpasem
a II-a (tu)
  • uzurpi
(să)
  • uzurpi
  • uzurpai
  • uzurpași
  • uzurpaseși
a III-a (el, ea)
  • uzurpă
(să)
  • uzurpe
  • uzurpa
  • uzurpă
  • uzurpase
plural I (noi)
  • uzurpăm
(să)
  • uzurpăm
  • uzurpam
  • uzurparăm
  • uzurpaserăm
  • uzurpasem
a II-a (voi)
  • uzurpați
(să)
  • uzurpați
  • uzurpați
  • uzurparăți
  • uzurpaserăți
  • uzurpaseți
a III-a (ei, ele)
  • uzurpă
(să)
  • uzurpe
  • uzurpau
  • uzurpa
  • uzurpaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uzurpa
  • uzurpare
  • uzurpat
  • uzurpatu‑
  • uzurpând
  • uzurpându‑
singular plural
  • uzurpea
  • uzurpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uzurpez
(să)
  • uzurpez
  • uzurpam
  • uzurpai
  • uzurpasem
a II-a (tu)
  • uzurpezi
(să)
  • uzurpezi
  • uzurpai
  • uzurpași
  • uzurpaseși
a III-a (el, ea)
  • uzurpea
(să)
  • uzurpeze
  • uzurpa
  • uzurpă
  • uzurpase
plural I (noi)
  • uzurpăm
(să)
  • uzurpăm
  • uzurpam
  • uzurparăm
  • uzurpaserăm
  • uzurpasem
a II-a (voi)
  • uzurpați
(să)
  • uzurpați
  • uzurpați
  • uzurparăți
  • uzurpaserăți
  • uzurpaseți
a III-a (ei, ele)
  • uzurpea
(să)
  • uzurpeze
  • uzurpau
  • uzurpa
  • uzurpaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uzurpare

etimologie:

  • vezi uzurpa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

uzurpa

  • 1. A-și însuși în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Tu cine ești? Ce cauți aici? De ce l-ai omorît să-i uzurpi locul? C. PETRESCU, R. DR. 311.
      surse: DLRLC
    • figurat Iacă cum uzurpă ea [vocala străină] dreptul vocalelor noastre. NEGRUZZI, S. I 262.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc rar Cutreierau lumea, împărțindu-și moștenirea, războindu-se între dînșii, uzurpîndu-se unul pe altul. C. PETRESCU, R. DR. 44.
      surse: DLRLC

etimologie: