3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCAT1 s. n. Uscare. – V. usca.

USCAT1 s. n. Uscare. – V. usca.

USCAT2, -Ă, uscați, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre timp) Secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivă. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără flegmă, fără expectorație; sec. ♦ Fig. (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre ființe) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veștejit, ofilit. II. 1. S. n. Suprafața globului neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. 2. S. n. art. (Mar.) Vânt dinspre uscat. – V. usca.

USCĂTURĂ, uscături, s. f. 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, v. uscățel (3). – Usca + suf. -ătură.

USCĂTURĂ, uscături, s. f. 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, v. uscățel (3). – Usca + suf. -ătură.

uscat1 sn [At: CADE / Pl: (rar) ~uri / E: usca] Uscare (1).

uscat2, ~ă [At: PSALT. HUR. 5472 / Pl: ~ați, ~e a; ~uri sn / E: usca] 1 a (Îoc umed sau cu ud) Lipsit (parțial) de apă sau de umezeală Si: zbicit, zvântat. 2-3 sn, a (Îoc umed sau cu ud) (Obiect, suprafață) care și-a pierdut (parțial) apa sau umezeala Si: zbicit, zvântat. 4 a (D. pământ, terenuri, locuri etc.) Lipsit de surse de apă. 5 a (Pex; d. pământ, terenuri, locuri etc.) Arid (1). 6 a (D. vreme și perioade de timp) Lipsit de umiditate Si: secetos. 7 a (Îs) Ger ~ Ger fără zăpadă. 8 a (Îas) Frig mare, năprasnic. 9 a (D. vânturi) Care nu aduce precipitații. 10 a (D. buze, gură, gât) Care este lipsit de salivă (din cauza unei boli, a oboselii, a setei, a emoției etc.). 11 a (D. ochi) Lipsit de lacrimi. 12 a Lipsit de conținutul lichid Si: gol1 (23), sec. 13 a (D. plante și părți ale lor; pex, d. pajiști, păduri etc.) Lipsit de sevă Si: ofilit, veștejit. 14 sn (Reg; îlav) În ~ Practicând altoirea primăvara devreme, înainte de a începe vegetația copacilor. 15 a (D. râuri, lacuri etc.) Din care a dispărut apa Si: secat. 16 a Lipsit de apă Si: sec. 17 a (D. unele alimente) Deshidratat (prin aplicarea unor procedee de conservare) în vederea unei păstrări mai îndelungate. 18 a Care s-a întărit de vechime. 19 a (D. alimente) Care se poate mânca rece (fără o pregătire specială). 20 a Uscăcios (6). 21 a (Pex) Neînsoțit de lichidul cu care este, în general, asociat. 22 a (Mol; îs) Bani ~ați Din care s-au scăzut toate cheltuielile, impozitele Si: net. 23 a (Pfm; îas) Numerar. 24 a (îs) Post ~ Post negru. 25 a (D. tuse) Fără expectorație Si: sec. 26 a (Reg; îs) Tuse ~ă Emfizem pulmonar (la cai). 27 a (D. ființe, d. corpul lor sau părți ale lui) Cu (foarte) puțină grăsime Si: slab, uscăcios (9), uscățiv (1), costeliv, descărnat. 28 a (Reg; pex; d. ființe, d. corpul lor sau părți ale lui) Lipsit de puteri Si: uscăcios (10), uscățiu (2), uscățiv (2), vlăguit. 29 a (îoc gras, d. ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. 30 a (Îoc gras, d. ten, piele, păr) Lipsit de strălucire Si: mat. 31 a (D. organe sau părți ale corpului) Care și-a pierdut puterea vitală Si: atrofiat. 32 a (D. oameni) Cu membre lipsite de putere vitală Si: schilod. 33 a (D. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de mlădiere, de muzicalitate. 34 a (D. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de putere, de intensitate, de amploare Si: înăbușit, înfundat, stins. 35 a (Pex; d. voce, sunete, zgomote etc.) Lipsit de sensibilitate Si: aspru2 (12), sec. 36 a (Fig; d. sentimente) (Care a devenit) lipsit de afecțiune, de căldură. 37 a (Fig; d. fizionomia și manifestările oamenilor) Care exprimă indiferență, nepăsare Si: aspru2 (13), dur1 (6), rece. 38 a (D. intelect) Lipsit de putere creatoare, de imaginație, de sensibilitate. 39 a (D. stilul unor scrieri, opere arhitectonice etc. sau d. elemente de stil) Lipsit de ornamente Si: auster (8), sec. 40 a (Rar; d. culori) Lipsit de strălucire. 41 sn (îoc o masă de apă curgătoare sau stătătoare; mai ales îoc mare2 (1)) Suprafață a globului pământesc neacoperită de apele oceanului planetar Si: pământ. 42 sn (îrg) Țară. 43 sn (Îe) A trage vetrela (sau, pcf, verde) pe ~ A munci fără spor. 44 sn (Îae) A duce o viață grea. 45 a (Îla) ~ la stomac Constipat (1). 46 sn (Îe) A trage carul pe ~ A scăpa de belea. 47 sn (Îe) A fi dracul pe ~ A fi șiret. 48 sn (Îae) A fi rău. 49 sn (îae) A fi urât.

uscătu sf [At: (a. 1794) IORGA, S. D. VIII, 29 / Pl: ~ri / E: usca + --ătură] 1 (Îrg) Uscăciune (1). 2 (Mun) Pământ foarte uscat. 3 (Mun) Secetă. 4 Stare a ceea ce s-a uscat în vechime. 5 Creangă subțire și uscată sau (rar) copac uscat Si: (îvr) uscare (3), uscăciune (8). 6 (Mpl) Crenguță uscată, desprinsă de pe copac, cu care se aprinde sau se întreține focul Si: gătej (1), vreasc (10), (reg) raburi, surcele, (îvr) uscățele (2), uscăciune (9). 7 (Lpl) Epitet pentru oameni netrebnici. 8 (Reg) Loc într-o pădure pe unde au ars copacii. 9 (Mpl) Aliment care se poate mânca rece (și fără pregătire specială). 10 (Mpl) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor Si: uscățea (3). 11 (Reg) Came macră. 12 (Reg) Epitet dat unei ființe slabe, urâte și rele. 13 (Reg; lpl; dep) Picioare lungi și subțiri. 14 (Reg) Tuberculoză. 15 (Reg) Zâmbre.

USCAT2, -Ă, uscați, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre vreme, zile) Fără ploaie sau fără zăpadă; secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivație. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără expectorație; sec. ♦ Fig. (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre ființe) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veștejit, ofilit. II. 1. S. n. Suprafața litosferei neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. 2. S. n. art. (Mar.) Vânt dinspre uscat. – V. usca.

USCAT1 s. n. Faptul de a (se) usca; uscare. Găsim... un șopron pentru ascuțitul și pregătitul cîrligelor, cu o serie de grinzi sprijinite pe cîte doi stîlpi pentru întinsul și uscatul lor. ANTIPA, P. 344.

USCAT2, uscaturi, s. n. Pămînt (mai ales la țărmul unei ape sau în opoziție cu apă). Noaptea cade lină ca o apă, unind uscatul cu oceanul. RALEA, O. 33. Drumuri nu sînt pe uscat în Deltă. BART, E. 308. Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărîi a mă coborî pe uscat și a întrerupe călătoria mea în Orient. ALECSANDRI, O. P. 257. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu foarte multe greutăți. A trage targa pe uscat v. trage (I 8). A tîrî barca pe uscat v. tîrî. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, rău.

USCĂTURĂ, uscături, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Creangă subțire și uscată (desprinsă de copac). V. vreasc, gătej. Iarna se lungea și uscăturile puține în pădurea boierească. REBREANU, R. I 233. Fata, harnică cum era, curăți părul de uscături și de omizi. CREANGĂ, P. 287. O fată... se duse în pădure după uscături. ȘEZ. I 243. Nu e pădure fără uscături (= orice colectivitate are și unele elemente rele în sînul ei). ♦ Fig. (La pl.) Oameni de nimic, ticăloși. Erau și uscături care, ca să se pună bine cu Baciu, îi spuneau... ce vorbeau oamenii. PAS, Z. III 284. 2. (La pl.) Mîncări uscate, care se mănîncă neîncălzite (și fără o preparare specială). Îmi puse dinainte niște uscături, un pui fript, ochiuri și o gărăfioară cu vin. GANE, N. II 159. Pune atunci un talger de uscături ș-o garafă cu vin dinaintea părintelui Buligă. CREANGĂ, A. 95. Rareori mănîncă bine, mai mult uscături și post. PANN, P. V. II 115. ♦ Uscățele. 3. Fig. Epitet dat unei femei slabe și rele. Așa ți se cade, uscătură netrebnică, care știi numai să plîngi și nu știi că plînsul e mai amar pentru cine a rîs toată viața! GANE, N. III 175.

USCAT2 ~uri n. Înveliș exterior solid (neacoperit de ape) al globului pământesc. ◊ A se zbate ca peștele pe ~ a depune maximum de eforturi pentru a ieși din impas. /v. a (se) usca

USCĂTURĂ ~i f. 1) Creangă uscată; vreasc. A strânge ~i. 2) la pl. Fructe uscate. 3) mai ales la pl. rar Mâncare uscată care se consumă rece. /a (se) usca + suf. ~ătură

uscătură f. 1. arbust uscat: nu e pădure fără uscătură; 2. pl. surcele de aprins focul; 3. pl. mezeluri la masă (șuncă, cașcaval).

uscătúră f., pl. ĭ. Lucru uscat (lemn, pîne): mĭ-am rupt dințiĭ în uscătura asta de pîne. Iron. Om uscățiv și urît: ce uscătură! Pl. Mezelurĭ, mîncărĭ fără zeamă și care se pot mînca și fără farfurie (măsline, brînză, sardele ș. a.). Prov. Pădure fără uscăturĭ (lemne uscate) nu e, societate care să n’áĭbă și vre-un membru păcătos nu e. Olt. Uscățea. V. sorbitură, udătură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uscat s. n., (pământ) pl. uscaturi

uscătu s. f., g.-d. art. uscăturii; pl. uscături

uscat s. n., (pământ) pl. uscaturi

uscătu s. f., g.-d. art. uscăturii; pl. uscături

uscat (suprafață, pământ, acțiune) s. n., (pământ) pl. uscaturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

USCAT adj., s. 1. adj. zbicit, zvântat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujit. (Vreascuri ~.) 3. adj. v. deshidratat. 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (înv. și reg.) sterp. (Albia ~ a unui râu.) 6. adj. v. arid. 7. adj. v. secetos. 8. adj. v. sec. 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. v. ofilit. 11. adj. mort, veșted. (Frunză ~.) 12. adj. v. slab. 13. adj. întărit, tare. (Pâine ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de pâine.) 15. s. pământ, (înv.) tărie. (Porțiune de ~ în mijlocul mării; a coborât din corabie pe ~.)

USCĂTU s. 1. (mai ales la pl.) v. vreasc. 2. (înv.) secătură. (Curăță copacul de ~i.)

USCAT adj., s. 1. adj. zbicit, zvîntat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujit. (Vreascuri ~.) 3. adj. deshidratat. (Legume, fructe ~.) 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (înv. și reg.) sterp. (Albia ~ a unui rîu.) 6. adj. arid, sec, (rar) secetos, (înv. și reg.) secățiu, (înv.) secățiv. (Un teren ~.) 7. adj. secetos, (livr.) areic, (înv.) sec. (Vreme caldă și ~.) 8. adj. (rar) sec. (Un aer ~.) 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, veșted, veștejit, (pop.) gălbenit, (reg.) pihăvit, (Mold. și Bucov.) ugilit. (O plantă, o floare ~.) 11. adj. mort, veșted. (Frunză ~.) 12. adj. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.) 13. adj. întărit, tare. (Pîine ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de pîine.) 15. s. pămînt, (înv.) tărie. (Porțiune de ~ în mijlocul mării; a coborît din corabie pe ~.)

USCAT s. deshidratare, uscare. (~ legumelor.)

USCĂTU s. 1. (mai ales la pl.) gătej, surcea, surcică, vreasc, (înv. și reg.) tîrș, (reg.) rancotă, rascotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selniță, (prin Transilv.) sfărgaci, (Ban.) șibă, (înv.) șormînt. (Face focul cu niște ~.) 2. (înv.) secătură. (Curăță copacul de ~i.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se simți ca peștele pe uscat expr. a se simți rău, a nu se simți în largul său.

a trage targa pe uscat expr. a fi strâmtorat material, a o scoate greu la capăt.

uscătură, uscături s. f. (șc.) elev sau student submediocru / slab.

Intrare: uscat (pământ)
uscat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscat
  • uscatul
  • uscatu‑
plural
  • uscaturi
  • uscaturile
genitiv-dativ singular
  • uscat
  • uscatului
plural
  • uscaturi
  • uscaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: uscat (uscare)
uscat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscat
  • uscatul
  • uscatu‑
plural
  • uscaturi
  • uscaturile
genitiv-dativ singular
  • uscat
  • uscatului
plural
  • uscaturi
  • uscaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: uscătură
uscătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscătu
  • uscătura
plural
  • uscături
  • uscăturile
genitiv-dativ singular
  • uscături
  • uscăturii
plural
  • uscături
  • uscăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uscat, uscaturisubstantiv neutru

  • 1. Suprafața globului neacoperită de apele oceanului planetar. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Noaptea cade lină ca o apă, unind uscatul cu oceanul. RALEA, O. 33. DLRLC
    • format_quote Drumuri nu sînt pe uscat în Deltă. BART, E. 308. DLRLC
    • format_quote Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărîi a mă coborî pe uscat și a întrerupe călătoria mea în Orient. ALECSANDRI, O. P. 257. DLRLC
    • chat_bubble A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A trage (?) targa (?) pe uscat (?). DLRLC
    • chat_bubble A târî (?) barca (?) pe uscat (?). DLRLC
  • 2. (numai) singular articulat marină Vânt dinspre uscat. DEX '09
etimologie:
  • vezi usca DEX '09 DEX '98 NODEX

uscat, uscaturisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Faptul de a (se) usca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Găsim... un șopron pentru ascuțitul și pregătitul cîrligelor, cu o serie de grinzi sprijinite pe cîte doi stîlpi pentru întinsul și uscatul lor. ANTIPA, P. 344. DLRLC
etimologie:
  • vezi usca DEX '09 DEX '98 NODEX

uscătu, uscăturisubstantiv feminin

  • 1. Creangă subțire și uscată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: uscăturea
    • format_quote Iarna se lungea și uscăturile puține în pădurea boierească. REBREANU, R. I 233. DLRLC
    • format_quote Fata, harnică cum era, curăți părul de uscături și de omizi. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
    • format_quote O fată... se duse în pădure după uscături. ȘEZ. I 243. DLRLC
    • 1.1. Nu e pădure fără uscături = orice colectivitate are și unele elemente rele în sânul ei. DLRLC
    • 1.2. figurat (la) plural Oameni de nimic, ticăloși. DLRLC
      • format_quote Erau și uscături care, ca să se pună bine cu Baciu, îi spuneau... ce vorbeau oamenii. PAS, Z. III 284. DLRLC
    • 1.3. Așchie, surcea. DEX '09 DEX '98
  • 2. mai ales la plural Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îmi puse dinainte niște uscături, un pui fript, ochiuri și o gărăfioară cu vin. GANE, N. II 159. DLRLC
    • format_quote Pune atunci un talger de uscături ș-o garafă cu vin dinaintea părintelui Buligă. CREANGĂ, A. 95. DLRLC
    • format_quote Rareori mănîncă bine, mai mult uscături și post. PANN, P. V. II 115. DLRLC
  • 3. figurat Epitet dat unei femei slabe și rele. DLRLC
    • format_quote Așa ți se cade, uscătură netrebnică, care știi numai să plîngi și nu știi că plînsul e mai amar pentru cine a rîs toată viața! GANE, N. III 175. DLRLC
etimologie:
  • Usca + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.