uscățea f. pancovă. [Lit. turtă cam uscată].

uscățeá și -ícă f., pl. ele (dim. d. uscat). Munt. Maram. Scoveargă.

USCĂȚEL, -EA, -ICĂ, uscăței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat² (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat² + suf. -el. – Uscățică: cu schimbare de sufix.

uscățel, ~ea [At: (a. 1826) IORGA, S. D. XII, 212 / Pl: ~ei, ~ele / E: uscat² + -el] 1 a Uscat² (27). 2 sfp Uscătură (6). 3 sf (Mpl) Uscătură (10). 4 sfp (Bot; reg) Flori-de-pai (Helychrysum bracteatum).

uscățică a [At: DLR / Pl: ~ici / E: uscat² + -ică] 1-3 Uscățea (1-3).

USCĂȚEL, -ICĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat² (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat² + suf. -el, -ică.

USCĂȚELE s. f. pl. 1. Prăjitură făcută din bucățele de aluat dospit, prăjite în grăsime. V. minciună (II). 2. Uscătură (1). Haideți la pădure să aducem uscățele, să ne facă mama voastră plăcinte. RETEGANUL, P. I 44.

USCĂȚICĂ ~ele f. 1) mai ales la pl. Produs alimentar dulce, preparat din felii de aluat nedospit, prăjit în multă grăsime; minciunea. 2) la pl. Crengi subțiri și uscate. /uscat + suf. ~ică

uscățea s. f., g.-d. art. uscățelei; pl. uscățele, art. uscățelele

uscățel adj. m., pl. uscăței; f. uscățică, pl. uscățele

!uscățică s. f., g.-d. art. uscățelei; pl. uscățele

uscățele s. f. pl. (prăjitură)

USCĂȚEA s. v. minciunea.

USCĂȚEA s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

USCĂȚICĂ s. v. minciunea.

USCĂȚICĂ s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățea, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)