16 definiții pentru uruioc urioc (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URUIÓC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, sb. urivak.

URUIÓC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak.

URUIÓC, uruioace, s. n. (Popular) Partea urzelii de la capătul pînzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă cînd se scoate pînza din război. Ața de tăiet mămăliga se face din uruioc. ȘEZ. VIII 90. – Variantă: urióc (SEVASTOS, N. 315) s. n.

URUIÓC ~ioáce n. Totalitate a firelor de urzeală de la capătul pânzei, care rămân pe stative după tăierea acesteia. /cf. ucr. uriok, urivok

uruioc n. V. urioc: baiere făcute din uruioc.

urioc n. Mold. capete de urzeală rămase dela țesut (se întrebuințează ca ață pentru cusut). [Și uruioc: origină necunoscută].

uriĭóc și uruĭóc n., pl. urĭ saŭ oace (rut. uriok, urivok, bucată, dim. d. uryv, întrerupere; rus. urývok, bucată zmulsă, d. urvátĭ, uryvátĭ, a zmulge. V. răvar). Est. Pĭedin. – În Trans. (Șez. 1928, 148) și iriĭoc, în Bucov. (rev. I. Crg. 4, 27) oriĭoșĭ, m. pl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uruióc (pop.) s. n., pl. uruioáce

uruióc s. n., pl. uruioáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urióc (-oáce), s. n. – Primele fire ale urzelii. – Var. uruioc, Trans. orioș. Sb. urivak „sfoară” (Candrea), rut. uri(v)ok „capăt” (Scriban). Nu este posibilă der. din sl. urezati „a tăia” (Candrea, II, 310) nici din gr. οὐρίαχος „capăt” (Diculescu, Elementele, 465). Uruioc, s. n. (Mold., coardă), citat numai de Damé, este același cuvînt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

urióc (uruióc), uriócuri (uruiócuri), s.n. (reg.) piedin, frimbie, fire nețesute la capătul stofei.

Intrare: uruioc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uruioc
  • uruiocul
  • uruiocu‑
plural
  • uruioace
  • uruioacele
genitiv-dativ singular
  • uruioc
  • uruiocului
plural
  • uruioace
  • uruioacelor
vocativ singular
plural
urioc1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urioc
  • uriocul
  • uriocu‑
plural
  • urioace
  • urioacele
genitiv-dativ singular
  • urioc
  • uriocului
plural
  • urioace
  • urioacelor
vocativ singular
plural
urioc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urioc
  • uriocul
  • uriocu‑
plural
  • uriocuri
  • uriocurile
genitiv-dativ singular
  • urioc
  • uriocului
plural
  • uriocuri
  • uriocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uruioc urioc (2)

  • 1. popular Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: piedin un exemplu
    exemple
    • Ața de tăiet mămăliga se face din uruioc. ȘEZ. VIII 90.
      surse: DLRLC

etimologie: