Definiția cu ID-ul 939176:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URUIOC, uruioace, s. n. (Popular) Partea urzelii de la capătul pînzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă cînd se scoate pînza din război. Ața de tăiet mămăliga se face din uruioc. ȘEZ. VIII 90. – Variantă: urioc (SEVASTOS, N. 315) s. n.