Definiția cu ID-ul 20390:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URUIOC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak.