TORT¹, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Lat. tortus (< torquere).

tort¹ a [At: EMINESCU, P. L. 7 / E: toarce] (Îvr; d. fire) Tors³ (2).

tort² sn [At: PO 310/27 / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: ml tortus] 1 Torsătură (1). 2 (Ccr) Fir tors³ (2) de cânepă sau de in Si: torsătură (2), (îrg) torsură (2). 3 (Reg; d. pânză; îla) ~ în ~ Țesut numai din fire de cânepă sau de in. 4 (Reg; îe) A avea gâtul ca ~ul A fi foarte slab. 5 (Reg; îe) A i se face (cuiva) gâtul ca ~ul A slăbi foarte tare. 6 (Reg; îe) Parcă-i un fir de ~ Se spune despre o persoană foarte slabă. 7 (Reg; îe) A fierbe (pe cineva) ca pe ~ A bate tare pe cineva. 8 (Reg) Scul din fire de tort² (2). 9 Țesătură din fire de cânepă sau de in.

TORT¹, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Din lat. tortus (< torquere).

TORT¹, torturi, s. n. 1. Fir tors de cînepă, de in sau de alte materii textile. Atîta tort mi-am încîlcit. COȘBUC, P. I 93. Adormi și ea între pene, caiere, fusele cu tort și bucul de malai. CREANGĂ, P. 6. Tortul se-nvălătucește pe fus. CONTEMPORANUL, V_II 505. ◊ Fig. Lună, fin e însă tortul de pe fusul tău de aur. MACEDONSKI, O. I 162. Crucea-mi pare gînditoare, Parcă arde-a vieți-mi tort. EMINESCU, O. IV 33. ♦ Legătură, scul de fire de cînepă sau de in. Fata are să spele torturile. ȘEZ. I 184. ◊ Fig. Vreo doi... cu un tort de aur roșu încurcat pe cap, păreau copii ale acelor triburi de iranieni. MACEDONSKI, O. III 15. 2. Țesătură, pînză lucrată din fire de cînepă sau de in. De-argint e alb frumosu-i port, Dar roș de sînge-i albul tort. COȘBUC, P. I 146. Degetele repezi poartă acul fin, Ea își coase ochii într-un tort de in. EMINESCU, O. IV 364. ◊ Fig. Razele piezișe... destrămau tortul brumelor în toate fețele curcubeului. M. I. CARAGIALE, C. 40. S-adun’ flori în șezătoare, De painjen tort să rumpă. EMINESCU, O. I 72.

TORT¹ ~uri n. 1) Fir tors din fibre textile (în special din cânepă sau din in). 2) Cantitate de fir tors și depănat. 3) Pânză de cânepă sau de in, folosită, mai ales, pentru confecționarea șervetelor. /<lat. tortus

tort n. cantitate de fire toarse (de in, cânepă, lână). [Lat. TORTUM, ceva sucit, funie].

1) tort n., pl. urĭ (lat. tõrtus, sucit, tors, tortum, funie [de torturat]. V. torc). Cantitate de fire toarse: niște tort de matasă.

tort s. n., pl. torturi

tort s. n., pl. torturi

tort (fir tors, țesătură, prăjitură) s. n., pl. torturi

TORT s. (TEXT.) (pop.) torsătură, (înv. și reg.) torsură.

TORT s. (TEXT.) (pop.) torsătură, (înv. și reg.) torsură.

tort, torturi, s.n. – Fir tors de cânepă sau in; pânză, țesătură din fire de cânepă: „Eu port cămașă de tort / Și mândruții drag i port” (Ștețco, 1990: 314). – Lat. tortus „șerpuire, spirală” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

tort, -uri, s.n. – Fir tors de cânepă sau in; pânză, țesătură din fire de cânepă: „Eu port cămașă de tort / Și mândruții drag i port” (Ștețco 1990: 314). – Lat. tortus.