2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

URĂTOR, -OARE, urători, -oare, s. m. și f. Colindător (care urează). – Ura2 + suf. -ător.

URĂTOR, -OARE, urători, -oare, s. m. și f. Colindător (care urează). – Ura2 + suf. -ător.

urător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 16776 / V: (reg) urezetor sm / Pl: ~i, ~oare / E: ura2 + -ător] 1 sm (Înv) Persoană care are talentul de a vorbi frumos în public Si: orator. 2 sm (Înv; pex) Avocat (1). 3 a (Îvr) Care exprimă dorința de a se împlini ceva. 4 sm Persoană care urează2 (11) cu prilejul sărbătorilor de iarnă Si: colindător (1). 5 sf (Reg) Urare (2) tradițională de Anul Nou, făcută de flăcăii care umblă cu plugușorul Si: plugușor. 6 sm (Reg) Tânăr care rostește orații la nuntă Si: colăcer.

urâtor, ~oare smf, a [At: CORESI, PS. 101/7 / Pl: ~i, ~oare / E: urî1 + -itor] 1-2 (Adesea cu determinări introduse prin pp „de”) (Persoană) care urăște1 (1).

URĂTOR sm. Cel ce umblă cu uratul (de Sf. Vasile), colindător: la ferestre prinseră să vie ~ii cu buhaiul (GRL.) [ura2].

URÎTOR adj. verb. URÎ. Care urăște, care nu poate suferi pe cineva sau ceva: cîinii sînt gîlcevitori, iară eu din fire sînt ~ de gîlceavă (ȚICH.).

URĂTOR, -OARE, urători, -oare, s. m. și f. Cel care colindă (în grup cu alții) de la casă la casă în ajunul anului nou (și recită «plugușorul»). V. colindător. Era un vuiet de tobe, de buhaie, de clopote, de credeai că se dărîmă păreții cînd începeau urătorii. SADOVEANU, O. I 398. Urătorii conteniseră; la fereastră tremura numai vîntul iernii; cele din urmă clipe ale anului vechi se scurgeau domol. id. ib. III 253. Prin orașe răsfățate, Prin bordeie și prin sate, Sara, după asfințit, Urătorii au pornit. BELDICEANU, P. 66. ◊ (Adjectival) Fig. Buhaiul urător în ajunul anului nou. RUSSO, S. 22. ♦ Persoană care face o orație de nuntă.

URÎTOR, -OARE, urîtori, -oare, adj. (Rar) Care urăște, care dușmănește. ◊ (Substantivat) Începu războiul, spre marea bucurie a urîtorului de oameni diavol. STĂNOIU, C. I. 198.

Ortografice DOOM

urătoare s. f., g.-d. art. urătoarei; pl. urătoare

urătoare s. f., g.-d. art. urătoarei; pl. urătoare

urătoare s. f., g.-d. art. urătoarei; pl. urătoare

Sinonime

URĂTOR s. v. colindător.

URĂTOR s. colindător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul nou.)

Intrare: urătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urătoare
  • urătoarea
plural
  • urătoare
  • urătoarele
genitiv-dativ singular
  • urătoare
  • urătoarei
plural
  • urătoare
  • urătoarelor
vocativ singular
  • urătoare
  • urătoareo
plural
  • urătoarelor
Intrare: urâtor
urâtor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urâtor
  • urâtorul
  • urâtoru‑
  • urâtoare
  • urâtoarea
plural
  • urâtori
  • urâtorii
  • urâtoare
  • urâtoarele
genitiv-dativ singular
  • urâtor
  • urâtorului
  • urâtoare
  • urâtoarei
plural
  • urâtori
  • urâtorilor
  • urâtoare
  • urâtoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urător, urătorisubstantiv masculin
urătoare, urătoaresubstantiv feminin

  • 1. Colindător (care urează). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Era un vuiet de tobe, de buhaie, de clopote, de credeai că se dărîmă păreții cînd începeau urătorii. SADOVEANU, O. I 398. DLRLC
    • format_quote Urătorii conteniseră; la fereastră tremura numai vîntul iernii; cele din urmă clipe ale anului vechi se scurgeau domol. SADOVEANU, O. III 253. DLRLC
    • format_quote Prin orașe răsfățate, Prin bordeie și prin sate, Sara, după asfințit, Urătorii au pornit. BELDICEANU, P. 66. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival figurat Buhaiul urător în ajunul anului nou. RUSSO, S. 22. DLRLC
    • 1.1. Persoană care face o orație de nuntă. DLRLC
etimologie:
  • Ura + -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

urâtor, urâtoareadjectiv

  • 1. rar Care urăște, care dușmănește. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Începu războiul, spre marea bucurie a urîtorului de oameni diavol. STĂNOIU, C. I. 198. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.