O definiție pentru hăitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂITOR ~i m. Persoană care umblă cu hăitul în seara de Anul Nou; urător. /a hăi + suf. ~tor

Intrare: hăitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăitor
  • hăitorul
  • hăitoru‑
plural
  • hăitori
  • hăitorii
genitiv-dativ singular
  • hăitor
  • hăitorului
plural
  • hăitori
  • hăitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)