2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ◊ Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânză (de porc). – Lat. unctura.

untu sf [At: PSALT. 237 / Pl: ~ri / E: ml unctura] 1 (Îvp) Substanță unsuroasă răspândită în țesuturile animale (formând primul strat de sub piele, care acoperă mușchii) Si: grăsime (1). 2 (Atm; înv; îs) ~ra încheieturilor Sinovie. 3 (Pop; șîs ~ mare) Osânză (1). 4 (Reg) Slănină. 5 Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. Si: (înv) oloi2, (reg) unsoare (4), unsură (2). 6 (Reg; îe) A bizui ~ra pe câine A încredința păzirea unui lucru tocmai celui mai risipitor. 7 (Îs) ~ de pește Ulei2 extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești {Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. 8 (Îrg) Unsoare (1). 9 (Îvr) Ulei2 întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri religioase Si: mir1.

UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ♦ Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânză (de porc). – Lat. unctura.

UNTÚRĂ s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimilor animale și folosită în alimentație, în farmacie, în industrie etc. Și-a luat singur mălai din sac și untură. STANCU, D. 27. Untura de gîscă o întrebuințează romînii la mai multe morburi. MARIAN, O. II 379. Îl trage frumușel cu untură din opaieț pe la toate încheieturile. CREANGĂ, P. 76. Untură de cerb și untură de taur amestecate. ȘEZ. X 144. ◊ Untură de pește - ulei extras din ficatul unor pești din mările arctice, foarte bogat în vitamina D2 și A și întrebuințat în medicină. ♦ (Transilv.) Osînză (de porc).

UNTÚRĂ ~i f. Grăsime animală (topită) folosită, în special, în alimentație. ~ de porc.~ de pește lichid uleios, cu gust și miros specific, obținut din ficatul unor specii de pești și folosit ca mijloc curativ și profilactic. [G.-D. unturii] /<lat. unctura

untură f. 1. grăsime: untură de gâscă, de pește, de râmător; 2. în special, grăsime de porc. [Lat. UNCTURA].

untúră f., pl. ĭ (lat. ŭnctura, sard. sp. pg. untura, pv. onchura, omtura). Grăsime (de porc, de gîscă, de pește) la bucătărie saŭ la farmacie (unsoare). La Cor. unsură.

untura vt [At: ARH. FOLK. III, 121 / Pzi: ~rez / E: untură] (Într-un descântec) A unge cu untură (5).

unturésc, a -á, V. înt- 2.[1]

  1. 1. Dacă verbul este a untura, atunci forma de persoana I ar trebui să fie unturez. 2. Nu este clar către ce este trimiterea V. înt- (în Scriban nu există înturesc). — cata

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

untúră s. f., g.-d. art. untúrii; (sorturi) pl. untúri

untúră s. f., g.-d. art. untúrii; (sorturi) pl. untúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

untúră (-ri), s. f. – Grăsime naturală. – Mr. umtură, megl. untură. Lat. unctūra (Pușcariu 1820; REW 9058), cf. logud., sp., port. untura, v. fr. ointure, prov. onchura, alb. ündürë (Philippide, II, 656). – Der. unturos, adj. (gras). – Cf. unge, unt.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

unturá, unturez, vb. tranz. – A prăji în untură: „Turtele (...) le unturezi cu untură sau oloi” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din untură (< lat. unctura) (MDA).

Intrare: untură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • untu
  • untura
plural
  • unturi
  • unturile
genitiv-dativ singular
  • unturi
  • unturii
plural
  • unturi
  • unturilor
vocativ singular
plural
Intrare: untura
verb (VT201)
Surse flexiune: DRAM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • untura
  • unturare
  • unturat
  • unturatu‑
  • unturând
  • unturându‑
singular plural
  • unturea
  • unturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • unturez
(să)
  • unturez
  • unturam
  • unturai
  • unturasem
a II-a (tu)
  • unturezi
(să)
  • unturezi
  • unturai
  • unturași
  • unturaseși
a III-a (el, ea)
  • unturea
(să)
  • untureze
  • untura
  • untură
  • unturase
plural I (noi)
  • unturăm
(să)
  • unturăm
  • unturam
  • unturarăm
  • unturaserăm
  • unturasem
a II-a (voi)
  • unturați
(să)
  • unturați
  • unturați
  • unturarăți
  • unturaserăți
  • unturaseți
a III-a (ei, ele)
  • unturea
(să)
  • untureze
  • unturau
  • untura
  • unturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

untură

  • 1. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: muc (secreție) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Și-a luat singur mălai din sac și untură. STANCU, D. 27.
      surse: DLRLC
    • Untura de gîscă o întrebuințează romînii la mai multe morburi. MARIAN, O. II 379.
      surse: DLRLC
    • Îl trage frumușel cu untură din opaieț pe la toate încheieturile. CREANGĂ, P. 76.
      surse: DLRLC
    • Untură de cerb și untură de taur amestecate. ȘEZ. X 144.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.2. regional Osânză (de porc).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: osânză

etimologie: