UNTURĂ s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimilor animale și folosită în alimentație, în farmacie, în industrie etc. Și-a luat singur mălai din sac și untură. STANCU, D. 27. Untura de gîscă o întrebuințează romînii la mai multe morburi. MARIAN, O. II 379. Îl trage frumușel cu untură din opaieț pe la toate încheieturile. CREANGĂ, P. 76. Untură de cerb și untură de taur amestecate. ȘEZ. X 144. ◊ Untură de pește - ulei extras din ficatul unor pești din mările arctice, foarte bogat în vitamina D₂ și A și întrebuințat în medicină. ♦ (Transilv.) Osînză (de porc).