3 definiții pentru untura

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

untura vt [At: ARH. FOLK. III, 121 / Pzi: ~rez / E: untură] (Într-un descântec) A unge cu untură (5).

unturésc, a -á, V. înt- 2.[1]

  1. 1. Dacă verbul este a untura, atunci forma de persoana I ar trebui să fie unturez. 2. Nu este clar către ce este trimiterea V. înt- (în Scriban nu există înturesc). — cata

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

untura, unturez, vb. tranz. – A prăji în untură: „Turtele (...) le unturezi cu untură sau oloi” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din untură (< lat. unctura) (MDA).

Intrare: untura
verb (VT201)
Surse flexiune: DRAM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • untura
  • unturare
  • unturat
  • unturatu‑
  • unturând
  • unturându‑
singular plural
  • unturea
  • unturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • unturez
(să)
  • unturez
  • unturam
  • unturai
  • unturasem
a II-a (tu)
  • unturezi
(să)
  • unturezi
  • unturai
  • unturași
  • unturaseși
a III-a (el, ea)
  • unturea
(să)
  • untureze
  • untura
  • untură
  • unturase
plural I (noi)
  • unturăm
(să)
  • unturăm
  • unturam
  • unturarăm
  • unturaserăm
  • unturasem
a II-a (voi)
  • unturați
(să)
  • unturați
  • unturați
  • unturarăți
  • unturaserăți
  • unturaseți
a III-a (ei, ele)
  • unturea
(să)
  • untureze
  • unturau
  • untura
  • unturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)