22 de definiții pentru unitate (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. (Ec.; în sintagma) Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie. 5. (Mil.) Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis.

unitate sf [At: POENARU, G. 63/19 / V: (îvr) unăt~, unita / Pl: ~tăți / E: lat unitas, -atis, fr unité] 1 Fiecare dintre obiectele care formează o mulțime. 2 Element aritmetic ce formează numerele Si: (înv) unime (1), uniță (1), unișoară (4), unișor (5). 3 (Mai ales îs cifra ~ităților, ~ de rangul întâi) Cifra de la dreapta zecilor într-un număr format din mai multe cifre Si: (rar) unime (2), (înv) unișor (6). 4 Elementul neutru al unui grup multiplicativ Si: (înv) unime (3). 5 (Prc) Numărul unu Si: (înv) unime (4). 6 (Adesea îs ~ de măsură) Mărime fizică scalară în funcție de care se exprimă toate mărimile de același fel Si: (înv) unime (5). 7 (Îs) ~ astronomică Unitate de măsură pentru distanțe, egală cu semiaxa mare a orbitei pământului. 8 Însușirea de a fi un întreg indivizibil. 9 Însușirea de a fi constituit din elemente de același fel sau similare Si: (înv) uniciune (1). 10 Însușirea de a fi unic1 (1) Si: (înv) uniciune , unime (6). 11 (Îs) Regula celor trei ~tăți Regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modem), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 12 Ceea ce posedă însușirea de a fi un întreg indivizibil. 13 Ansamblu ale cărui elemente au caractere comune Si: (înv) unință (2). 14 Fiecare element al unui ansamblu omogen Si: unință. 15 (Lin; îs) ~ frazeologică îmbinare de cuvinte cu caracter stabil, proprie unei limbi. 16 (Adesea urmat de determinări) Parte componentă a unui complex economic, social, științific etc. 17 (Mil) Formație organizatorică permanentă (batalion, pluton etc.) a forțelor armate. 18 Calitatea unui ansamblu coerent, armonic Si: coeziune (2), omogenitate, solidaritate, armonie (1). 19 (Spc) Calitatea unei opere de a fî un tot armonios. 20 (Far; Med) Nume dat unor mărimi convenționale la măsurarea unor substanțe cu activitate fiziologică (penicilină, semri etc.) și în efectuarea unor probe de laborator.

UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură. ◊ (În sintagma) Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ. 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mică formație, organizație economică, administrativă, militară, sanitară etc. care alcătuiește un întreg și acționează după un plan general. – Din fr. unité, lat. unitas, -atis.

UNITÁTE, unități, s. f. 1. Numărul unu. ♦ Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel. Unitate de măsură.Aria toată se împarte în unități de suprafață. GEOMETRIA P. 202. 2. (În opoziție cu pluralitate) Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil. Unitatea obiectivă a lumii. 3. Coeziune, omogeneitate, solidaritate, unire; (concretizat) tot unitar, indivizibil. Forma și conținutul, suportul material și sensul sau funcțiunea oricărui element constitutiv al limbii, alcătuiesc o unitate indisolubilă. IORDAN, L. R. 144. Trebuie să-și păstreze vie cel puțin unitatea sufletească. REBREANU, R. I 83. Acum întîiași dată vedem ideea de unitate a se arăta. BĂLCESCU, O. II 13. ◊ Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern) după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore. 4. Formație, grupare economică, administrativă, militară etc. care acționează după un plan comun. O unitate de tancuri poposea la marginea drumului. CAMILAR, N. I 23. A început prin a spune că pleacă peste două zile la unitate. C. PETRESCU, Î. II 85.

UNITÁTE s.f. 1. Numărul unu; fiecare dintre părțile întregi care compun un lucru. ♦ Numerele mai mici decât zece. ♦ Cantitate care servește ca măsură de bază pentru toate obiectele de același fel. 2. Însușirea a tot ceea ce constituie un întreg indivizibil. 3. Coeziune; omogenitate; integritate. 4. Formație economică, administrativă etc. care acționează după un plan comun. ♦ Formație militară, regiment, divizie etc. [Cf. lat. unitas, fr. unité].

UNITÁTE s. f. 1. numărul unu; fiecare dintre părțile întregi care compun un lucru. ♦ ~ astronomică = unitate pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, distanța medie de la Soare la Pământ. ◊ numerele mai mari decât zero. ◊ cantitate ca măsură de bază pentru toate obiectele de același fel. 2. însușirea a tot ceea ce constituie un întreg indivizibil. 3. coeziune; omogenitate, unire; integritate. 4. formație economică, administrativă etc. care acționează după un plan comun. 5. formație militară, regiment. ♦ ~ de foc = cantitatea de muniție (număr de lovituri) pentru o gură de foc. 6. ~ furajeră = unitate de măsură pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor. (< fr. unité, lat. unitas)

UNITÁTE ~ăți f. 1) Numărul și cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu până la nouă inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. Ultima cifră a unui compus. 4) Mărime luată ca etalon pentru măsurarea mărimilor de același fel. ~ de timp. 5) Caracter unitar. ~ dialectică. 6) Formație care intră în componența unui sistem superior și activează după un plan unic. ~ administrativă. ~ militară. [G.-D. unității] /<fr. unité, lat. unitas, ~atis

unitate f. 1. principiul numerelor; 2. cantitate luată arbitrar spre a servi de comparațiune unor cantități de aceeaș specie: gramul e unitatea de greutate; 3. calitatea celui ce este unul: unitatea lui Dumnezeu; 4. acord, armonie în totalitatea părților unei opere; 5. cele trei unități (unitatea de acțiune, de timp și de loc), regule ce prezida la compunerea unei opere dramatice și cari s’au observat cu rigoare absolută în tragedia clasică franceză.

*unitáte f. (lat. únitas, -átis). Unime, principiu orĭ-căruĭ număr: nu se adună decît unitățĭ de acelaș fel. Cantitate luată ca măsură comună p. toate cele de acelașĭ fel: unitate de lungime, de greutate, de capacitate (metru, gram, litru). În tactică, detașament după care se numără forța uneĭ armate (batalion, escadron, baterie, ĭar pe apă orĭ în aer batisment orĭ avion. Compania și regimentu îs unitățĭ administrative). Calitatea de a fi unu (în opoz. cu pluralitate): unitatea luĭ Dumnezeŭ. Acord, armonie, unire: unitate de opiniunĭ. Cele treĭ unitățĭ (acțiunea, timpu și locu), în literatura clasică franceză, regule dramatice după care o pĭesă trebuĭe să se desfășoare într’o singură acțiune principală, într’o singură zi și într’o singură casă orĭ cel puțin într’un singur oraș.

unitáte-etalón s. f. Întreprindere cu rol de model ◊ „În agricultura de stat au fost stabilite unități-etalon atât în producția vegetală cât și în cea animală, care vor deveni model în întreaga activitate pentru toate unitățile agricole.” R.l. 2 IV 74 p. 5. ◊ „BIG Berceni, care se va deschide peste câteva zile, se va număra printre unitățile etalon ale Ministerului Comerțului Interior.” I.B. 11 II 75 p. 1. ◊ „Ca unitate etalon ne desfășurăm activitatea în aceleași condiții de producție ca oricare alt complex zootehnic din țară.” Sc. 21 I 77 p. 1; v. și R.l. 28 XII 79 p. 5 (din unitate + etalon)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

unitáte s. f., g.-d. art. unitắții; pl. unitắți

unitáte s. f., g.-d. art. unității; pl. unități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNITÁTE s. 1. (MAT.) v. unime. 2. (MAT.) unitate statistică = individ. 3. (rar) indivizibilitate. (~ unui tot.) 4. v. omogenitate. 5. coeziune, legătură, solidaritate. (~ existentă între noi.) 6. v. fraternitate. 7. v. identitate. 8. firmă, v. întreprindere. 9. v. instituție.

UNITATE s. 1. (MAT.) unime. 2. (rar) indivizibilitate. (~ unui tot.) 3. omogenitate. (~ unei echipe.) 4. coeziune, legătură, solidaritate. (~ existentă între noi.) 5. frăție, înfrățire, solidaritate. (~ muncitorilor din întreaga lume.) 6. conformitate, identitate. (~ de opinii.) 7. întreprindere, (ieșit din uz) stabiliment. (O ~ tipografică.) 8. instituție, (înv.) așezămînt, stabiliment, tocmeală. (~ publică.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UNITÁTE s. f. (cf. fr. unité, lat. unitas, -atis): 1. coeziune, omogenitate, unire. Se folosește cu referire la locuțiuni, considerându-se o calitate a acestora: u. elementelor componente în cadrul locuțiunii este direct proporțională cu vechimea acesteia. 2. formație lingvistică caracteristică diverselor compartimente ale limbii sau unor discipline lingvistice. Se poate vorbi astfel de u. fonetice (formații lingvistice caracteristice foneticii și echivalente cu sunetele articulate), de u. fonologice (formații lingvistice caracteristice fonologiei și echivalente cu fonemele), de u. segmentale (alcătuite din segmente fonice: vocale, semivocale, și consoane), de u. suprasegmentale (nereprezentate prin segmente fonice, dar însoțitoare obligatorii ale silabelor, cuvintelor și enunțurilor: accentul și intonația), de u. lexicale (formații lingvistice caracteristice lexicului și echivalente cu cuvintele, expresiile și locuțiunile), de u. gramaticalemorfologice și sintactice – (formații lingvistice caracteristice gramaticii – morfologiei și sintaxei – și echivalente cu morfemele, și, respectiv, cu părțile de vorbire și de propoziție, cu propozițiile și cu frazele), de u. frazeologice (îmbinări de două sau mai multe cuvinte a căror coeziune poate fi mai strânsă sau mai laxă), de u. lexico-gramaticale (formații lingvistice lexicale și gramaticale, de natură semantică și morfologică, echivalente cu părțile de vorbire), de u. sintactice omogene (de aceeași natură sintactică, de același fel) și de u. sintactice eterogene (de natură sintactică diferită, în raport cu alte u.), de u. stilistice (formații lingvistice caracteristice stilisticii și echivalente cu figurile de stil și cu stilurile) etc.

Bubnoff, unitate ∼, (engl.= Bubnoff, ~ unity) unitate standard pentru aprecierea ratei de acumulare a sedimentelor, egală cu 1mm/1 000 ani (sau 1 micron/an sau 1m/1ma). Termenul a fost propus de Fischer (1969).

unitate litostratigrafică, (engl.= litostratigraphic unit) strat sau grup de strate alcătuite dintr-un tip litologic sau dintr-o asociație de tipuri litologice, ce reflectă relativa constanță a condițiilor de sedimentare. U.l. au atât o dezvoltare verticală (cronologică), cât și laterală (spațială); Conform recomandărilor Comisiei Internaționale de Nomenclatură Stratigrafică; u.l. fundamentală este → formațiunea, având ca u.l. subordonate → membrul (member, engl.) și → stratul.

unitate astronomică (UA), unitate de măsură pentru distanțele cerești, egală cu distanța mijlocie dintre centrul de masă al sistemului Pămînt-Lună și centrul Soarelui, adică cu semiaxa mare a orbitei Pămîntului; valoarea sa este 149,6 · 106 km. (Stănilă George) [Dicționar de astronomie și astronautică, Editura științifică și enciclopedică, București, 1977]

arată toate definițiile

Intrare: unitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unitate
  • unitatea
plural
  • unități
  • unitățile
genitiv-dativ singular
  • unități
  • unității
plural
  • unități
  • unităților
vocativ singular
plural

unitate

  • 1. Numărul unu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Fiecare dintre părțile întregi care compun un lucru.
      surse: DN
    • 1.2. Numerele mai mici decât zece.
      surse: DN NODEX sinonime: unime
      • diferențiere Numerele mai mari decât zero.
        surse: MDN '00
    • 1.3. mai ales la plural Ultima cifră a unui compus.
      surse: NODEX
    • 1.4. Mărime care servește ca măsură de bază pentru toate mărimile de același fel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Unitate de măsură.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • Aria toată se împarte în unități de suprafață. GEOMETRIA P. 202.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (în) sintagmă Unitate astronomică = unitate folosită pentru exprimarea distanțelor în sistemul solar, egală cu distanța medie de la Soare la Pământ.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.6. Unitate furajeră = unitate de măsură pentru aprecierea valorii nutritive a furajelor.
      surse: MDN '00
  • 2. Însușirea a tot ce constituie un întreg indivizibil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: diversitate pluritate attach_file un exemplu
    exemple
    • Unitatea obiectivă a lumii.
      surse: DLRLC
  • 3. Tot unitar, indivizibil.
    exemple
    • Forma și conținutul, suportul material și sensul sau funcțiunea oricărui element constitutiv al limbii, alcătuiesc o unitate indisolubilă. IORDAN, L. R. 144.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să-și păstreze vie cel puțin unitatea sufletească. REBREANU, R. I 83.
      surse: DLRLC
    • Acum întîiași dată vedem ideea de unitate a se arăta. BĂLCESCU, O. II 13.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Regula celor trei unități (de loc, de timp și de acțiune) = regulă caracteristică teatrului clasic (antic și modern), după care opera dramatică trebuie să fie dezvoltarea unei acțiuni unice, care se desfășoară în același loc și într-un interval de 24 de ore.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. (termen) militar Subdiviziune organizatorică permanentă, administrativă, de instrucție și de educație din forțele armate.
    exemple
    • O unitate de tancuri poposea la marginea drumului. CAMILAR, N. I 23.
      surse: DLRLC
    • A început prin a spune că pleacă peste două zile la unitate. C. PETRESCU, Î. II 85.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Cea mai mică formație, organizație economică, administrativă, militară, sanitară etc. care alcătuiește un întreg și acționează după un plan general.
      surse: DEX '98 DLRLC DN
    • diferențiere Formație militară, regiment, divizie etc.
      surse: DN
    • 4.1. Unitate de foc = cantitatea de muniție (număr de lovituri) pentru o gură de foc.
      surse: MDN '00
  • 5. economie (în) sintagmă Unitate economică = entitate care, conform legii, este obligată să conducă contabilitate proprie.
    surse: DEX '09

etimologie: