UNCRÓP, uncropuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Apă clocotită. 2. Băutură alcoolică fierbinte care se servește la ospățul de la casa mirelui a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. – Din sl. unkropŭ^[1].

uncrop sn [At: VARLAAM, C. 352 / V: (îrg) în~, (înv) îmbroc, ucrop și (rar) sm, (reg) crop, ocrob, oc~ s, on~, ungrop / Pl: ~uri / E: slv оукропъ, ucr укріп, укропу] 1 (Îrg) Apă caldă. 2 (Reg; și cu determinările „fierbinte”, „clocotit”) Apă fierbinte sau care clocotește. 3 (Reg; spc) Apa cu care se opăresc rufele și vasele sau în care se fierb rufele. 4 (Îe) A da în crop (sau în cropi) A începe să fiarbă. 5 (Fig) Învolburare. 6 (Reg) Băutură alcoolică fierbinte servită la ospățul de la casa mirelui, a doua zi după cununie. 7 (Reg; pex) Ospățul și datinile din a doua zi după cununie Si: terfărie. 8 (D. nuntași; îe) A ieși cu ~ul A se ridica de la masa făcută la casa mirelui a doua zi după nuntă, părăsind petrecerea împreună cu gazdele, cu sticlele pline în mână. 9 (Reg) Ciorbă cu borș care se servește la ospățul de a doua zi după cununie.

UNCRÓP, uncropuri, s. n. (Pop.) 1. Apă clocotită. 2. Băutură alcoolică fierbinte care se servește la ospățul de la casa mirelui a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. – Din sl. ukropŭ.

UNCRÓP, uncropuri, s. n. (Regional) 1. (În expr. și în forma crop) Apă care dă în clocot, apă clocotită. Dacă mai vii, te opăresc cu uncrop. CAMILAR, N. II 138. Imensa căldare își fierbea lichidul în clocote, clăbuci ca deasupra unui uncrop forfoteau ridicîndu-se. ANGHEL, PR. 72. Atunci vine și împăratul cu o mulțime de oameni, cu cazmale ascuțite și cu cazane pline cu uncrop. CREANGĂ, P. 256. Cașul se taie felii subțiri și aceste se pun să se moaie în uncrop. I. IONESCU, D. 403. ◊ Expr. A da în crop = a da în clocot, v. clocot. Spînul... pune apa să dea în crop, după aceea se apucă de turtă. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Băutură (alcoolică) fierbinte, oferită nuntașilor a doua zi după cununie; ospățul și datinile obișnuite în această zi. Uncropul urmează totdeauna a doua zi după masă-mare. MARIAN, NU. 695. În ziua de uncrop, Chirică zice lui Ipate... CREANGĂ, P. 170. La masa de la uncrop, vornicelul face închinare de pahare mai cu multe glume. TEODORESCU, P. P. 169. Că la noi sînt cununii... Și sărim în hop și trop Că e ziua de uncrop. ALECSANDRI, P. P. 384. ◊ Expr. A ieși cu uncropul, se spune cînd oaspeții părăsesc petrecerea, însoțiți de gazde, cu sticlele pline în mînă. A doua zi la mire acasă fac masa cea mare, la care șed gospodarii... La sfîrșit, cînd ies cu uncropul, se duc parte din gospodari la crîșmă. ȘEZ. IX 78. ♦ Cîntec obișnuit la petrecerea care urmează după cununie. Sîmbătă-l logodea, Duminecă-l și nuntea, Luni uncropul că-i cînta. TEODORESCU, P. P. 616. – Variante: oncróp (SEVASTOS, N. 316), crop s. n.

UNCRÓP ~uri n. pop. Apă care abia a încetat să clocotească; apă foarte fierbinte. 2) Băutură alcoolică fierbinte; asemănătoare izvarului, care se oferă a doua zi de nuntă la casa mirelui. ◊ Ziua de ~ ziua a doua a nunții, când, la casa mirelui, are loc un ospăț. /<sl. ukropu

UNCROP s.n. (Mold.) Apă fierbinte. În trei zile udîndu-l cu uncrop și cu unt, deabia-l dezbrăcară. VARLAAM. Dinți în gură n-avea. Dimineața îi încliea . . . iar sara îi deschia cu uncrop. NECULCE; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. ucropŭ.

uncrop n. 1. apă clocotită: cazane pline cu uncrop CR.; 2. obiceiu de a doua zi după cununie (când se dă miresei o supă caldă): în ziua de uncrop Cr.; 3. cântecul de uncrop se începe astfel: «Vine cioful dela baltă cu plătica ’mbăierată, cu suducul în pohod și carasul în năvod...». [V. încrop].

uncróp n., pl. urĭ (vbg. ukropŭ, supă; pol. ukrop, apă ferbinte, ceh. și „un fel de supă”; rus. dial. okróp, apă ferbinte. V. crop, strop, stropesc). Nord. Trans. Ban. Apă ferbinte (clocotită): s’a opărit cu uncrop. Chefu făcut a doŭa zi după nuntă. Cîntecu care se cîntă atuncĭ. – Și on- și în-. V. drușcă.

crob sn vz uncrop

crop² sm vz uncrop

îmbroc sm vz uncrop modificată

încrop sn vz uncrop

ocrop sn vz uncrop

oncrop sn vz uncrop

ucrop sn vz uncrop

ungrop sn vz uncrop

ONCRÓP s. n. v. uncrop.

încróp, V. uncrop.

oncróp, V. uncrop.

uncrop (înv., reg.) s. n., pl. uncropuri

uncrop (înv., reg.) s. n., pl. uncropuri

uncróp s. n., pl. uncrópuri

uncrop

uncróp (-puri), s. n. – 1. Apă clocotită. – 2. Ospățul care se face la nunțile populare a doua zi după căsătorie. – Var. încrop, oncrop. Mr. crop. Sl. ukropŭ (Cihac, II, 375; Conev 62; Tiktin), cf. sb., cr. krop, ceh. úkrop, pol. ukrop, rus., sb. okrop (Berneker 623; Vasmer, II, 261). Fonetismul nu este clar (din sl. contaminat cu un, după Philippide, Principii, 107; de la forma verbală, după Tiktin). – Der. uncropi, vb. (Mold., a încălzi, a fierbe apa); încropi, vb. (a încălzi apa; a alătura, a uni repede ceea ce este necesar, a se face cu).

uncróp, uncropuri, (oncrop), s.n. – (reg.) Apă fiartă, clocotindă, pe care maramureșencele o pun într-un vas de lut, când limpezesc rufele spălate la pârâu și-și încălzesc mâinile în apa aceea fierbinte (Brediceanu, 1957): „Doamne, verde m-a jurat, / Pă apă și pă uscat / Să nu-mi țin drăguță-n sat. / Pă apă și pă uncrop / Mi-oi ținea drăguțe opt” (idem: 43; Săliștea). Atestat și pe Valea Vișeului (Bota, 2005; Rona de Sus) și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos). Termen consemnat în Codicele de la Ieud (1672): „Voiu ploa spre voi piatră ardzându și u<n>crop”. – Din sl. ukropŭ (Cihac, Conev, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

uncróp, -uri, (oncrop), s.n. – Apă fiartă, clocotindă, pe care maramureșencele o pun într-un vas de lut, când limpezesc rufele spălate la pârâu și-și încălzesc mâinile în apa aceea fierbinte (Brediceanu 1957): „Doamne, verde m-a jurat, / Pă apă și pă uscat / Să nu-mi țin drăguță-n sat. / Pă apă și pă uncrop / Mi-oi ținea drăguțe opt” (idem, 43; Săliștea). Atestat și pe Valea Vișeului (Bota 2005: Rona de Sus). Termen atestat în Codicele de la Ieud (1672): uncrop (sl. ukropŭ), „apă caldă”: „Voiu ploa spre voi piatră ardzându și u<n>crop”. – Sl. ukropŭ (Cihac, Conev, Tiktin cf. DER).

oncróp, s.n. – v. uncrop („apă clocotită”).

oncróp, (uncrop), s.n. – Apă clocotită: „Și ce-i pune la foc? / – O oală cu oncrop” (Lenghel 1979: 223). – Din sl. ukropǔ.