uncrop, uncropuri, (oncrop), s.n. – (reg.) Apă fiartă, clocotindă, pe care maramureșencele o pun într-un vas de lut, când limpezesc rufele spălate la pârâu și-și încălzesc mâinile în apa aceea fierbinte (Brediceanu, 1957): „Doamne, verde m-a jurat, / Pă apă și pă uscat / Să nu-mi țin drăguță-n sat. / Pă apă și pă uncrop / Mi-oi ținea drăguțe opt” (idem: 43; Săliștea). Atestat și pe Valea Vișeului (Bota, 2005; Rona de Sus) și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos). Termen consemnat în Codicele de la Ieud (1672): „Voiu ploa spre voi piatră ardzându și u<n>crop”. – Din sl. ukropŭ (Cihac, Conev, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).