uncróp, uncropuri, (oncrop), s.n. (reg.) Apă fiartă, clocotindă. ■ Maramureșencele pun apa fierbinte într-un vas de lut, când limpezesc rufele spălate la pârâu și-și încălzesc mâinile în apa caldă: „Doamne, verde m-a jurat, / Pă apă și pă uscat / Să nu-mi țin drăguță-n sat. / Pă apă și pă uncrop / Mi-oi ținea drăguțe opt” (Brediceanu, 1957: 43). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei. ■ Termen consemnat în Codicele de la Ieud (1672): „Voiu ploa spre voi piatră ardzându și ucrop”. – Din sl. ukropŭ (Conev, Tiktin, cf. DER; MDA).