12 definiții pentru umplutură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMPLUTÚRĂ, umpluturi, s. f. Ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc. ♦ Spec. Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură. ♦ Spec. Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela. ♦ Spec. Cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii). ♦ Fig. Element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa). – Umple + suf. -tură.

UMPLUTÚRĂ, umpluturi, s. f. Ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc. ♦ Spec. Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură. ♦ Spec. Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela. ♦ Spec. Cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii). ♦ Fig. Element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa). – Umple + suf. -tură.

umplutu sf [At: PSALT. 40 / V: (înv) îm~, (reg) ~lăt~ / Pl: ~ri / E: umple + -ătură] 1 Material folosit pentru a umple un spațiu, un gol etc. 2 (Îvr) Întăritură. 3 (Reg) Lemne așezate orizontal, care formează pereții casei de lemn. 4 Cantitate de praf de pușcă ce încarcă un cartuș (sau o armă de foc). 5 (Îvr; pex) Proiectil. 6 (Pex) Rambleu. 7 (Mar) Prispă neînchisă a unei case, adăpostită de streașină. 8 Preparat culinar ce se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind cu acesta o mâncare sau o prăjitură. 9 (Reg; lpl; îf umplături) Sarmale. 10 (Reg; îf umplătură) Cusătură din fâșii de piele colorată trase prin găuri făcute în cojoacele țărănești Si: (reg) trăscioare. 11 Cusătură pe gulerul sau pe pieptul iei. 12 (Îvr) Conținut1 (1). 13 Înmulțire. 14 (Fig) Desăvârșire (4). 15 (Fig; pan și d. persoane) Element minor sau fară însemnătate pus într-o lucrare (spre a o completa).

UMPLUTÚRĂ, umpluturi, s. f. 1. Aliment (de obicei măcinat sau tăiat mărunt) care se introduce într-un înveliș de asemenea comestibil, alcătuind împreună un fel de mîncare sau o prăjitură. Locul gol dinlăuntrul colacului se umple cu umplutură făcută din brînză de oi. ȘEZ. VII 33. 2. Material care umple sau acoperă un gol sau un spațiu dintre două sisteme tehnice, în diferite scopuri (solidarizarea unor piese care nu pot fi alipite, realizarea unei suprafețe plane etc.). ♦ Masă de pămînt sau de pietriș, așezată pe o suprafață de teren pentru a o înălța; rambleu. 3. Fig. Ceea ce servește pentru a completa un gol. Acea literă parazită [«u» scurt] care servă de umplutură netrebnică. ALECSANDRI, S. 6. ♦ Material (lipsit de valoare și fără legătură cu ansamblul) cu care se completează o rubrică într-un periodic; adaos sau cuvînt de prisos într-un text (literar). Calificativele în versuri, atunci cînd sînt întrebuințate cu exces, devin cele mai urîcioase umpluturi. MACEDONSKI, O. IV 39. Un gazetar din cei mărunței, furnizor de umplutură. VLAHUȚĂ, la Tdrg. Fabula nu sufere secătură și umplutură. NEGRUZZI, S. I 336. 4. Cantitate de praf de pușcă și de alice cu care se încărcau altădată armele de foc; încărcătură. Se împărțea iarbă și alice, cîte patru umpluturi de pușcă. GHICA, la TDRG. La brîu cu șapte pistoale Fără leac de umplutură. BIBICESCU, P. P. 161.

UMPLUTÚRĂ ~i f. 1) Material care servește pentru a umple ceva (un spațiu, un recipient etc.). 2) Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil. 3) fig. Adaos de valoare secundară care completează un gol (într-o operă literară, științifică, într-un spectacol etc.). / a umple + suf. ~tură

umplutură f. 1. efectul umplerii; 2. carne tocată de umplut; 3. fig. ceea ce este străin sau nefolositor unui subiect, materie de ocazie.

umplutúră f., pl. ĭ. Lucru umplut: cîrnațu e o umplutură. Materie cu care se umple (nucĭ, stafide): umplutura unuĭ curcan, unuĭ crap. Teren înălțat cu pămînt bătăturit (rambleŭ): drum pe umplutură (V. terasament). Pus numaĭ ca să umple locu (un cuvînt într’un vers, niște ghĭorlanĭ în stalurĭ ș. a.).

*rambléŭ n., pl. eurĭ și eĭe (fr. remblai, d. remblayer, a umplea cu pămînt. V. debleŭ). Loc care a fost umplut cu pămînt ca să se facă drum pe acolo: drum în rambleŭ. – Curat rom. umplătură. V. săpătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

umplutúră s. f., g.-d. art. umplutúrii; pl. umplutúri

umplutúră s. f., g.-d. art. umplutúrii; pl. umplutúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMPLUTÚRĂ s. v. încărcătură.

UMPLUTU s. încărcătură. (~ a unui cartuș.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

umplutură, umpluturi s. f. 1. (deț.) polițist infiltrat printre deținuți. 2. lucrător al unui serviciu de filaj.

Intrare: umplutură
umplutură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umplutu
  • umplutura
plural
  • umpluturi
  • umpluturile
genitiv-dativ singular
  • umpluturi
  • umpluturii
plural
  • umpluturi
  • umpluturilor
vocativ singular
plural

umplutură

  • 1. Ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Acea literă parazită [«u» scurt] care servă de umplutură netrebnică. ALECSANDRI, S. 6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Locul gol dinlăuntrul colacului se umple cu umplutură făcută din brînză de oi. ȘEZ. VII 33.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin specializare Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rambleu
    • 1.3. prin specializare Cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încărcătură attach_file 2 exemple
      exemple
      • Se împărțea iarbă și alice, cîte patru umpluturi de pușcă. GHICA, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • La brîu cu șapte pistoale Fără leac de umplutură. BIBICESCU, P. P. 161.
        surse: DLRLC
    • 1.4. figurat Element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • Calificativele în versuri, atunci cînd sînt întrebuințate cu exces, devin cele mai urîcioase umpluturi. MACEDONSKI, O. IV 39.
        surse: DLRLC
      • Un gazetar din cei mărunței, furnizor de umplutură. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
      • Fabula nu sufere secătură și umplutură. NEGRUZZI, S. I 336.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Umple + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX