rambleu sn [At: GHICA, S. 564 / Pl: ~ri, ~ee / E: fr remblai] 1 Lucrare executată din pietriș sau din pământ în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar construcției unei căi ferate sau a unei șosele. 2 Material solid care servește la umplerea unor goluri (în special a celor rămase într-o mină în unna exploatării) sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei construcții.

RAMBLEU, rambleuri, s. n. 1. Material solid alcătuit din bucăți de rocă, care servește la umplerea golurilor rămase într-o mină în urma exploatării. 2. Lucrare executată în scopul de a ridica un teren la nivelul necesar construcției unei căi ferate sau unei șosele.

RAMBLEU s.n. (op. debleu). 1. Umplutură de pămînt folosită pentru a acoperi un gol sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei construcții. 2. Lucrare executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar sau al susținerii terasamentului unei căi ferate, al unei șosele etc. deasupra nivelului terenului. [Pl. -uri, -ee. / < fr. remblaj].

RAMBLEU s. n. 1. lucrare executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar sau al susținerii terasamentului unei căi ferate, șosele etc. deasupra nivelului terenului. 2. material solid folosit la umplerea unor goluri sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei construcții. (< fr. remblai)

RAMBLEU ~ri n. 1) Material solid care servește la umplerea golurilor într-o mină în urma explorării. 2) Lucrare de terasament executată în vederea construirii unei căi de comunicație (cale ferată, șosea etc.) deasupra nivelului terenului. /<fr. remblai

*rambléŭ n., pl. eurĭ și eĭe (fr. remblai, d. remblayer, a umplea cu pămînt. V. debleŭ). Loc care a fost umplut cu pămînt ca să se facă drum pe acolo: drum în rambleŭ. – Curat rom. umplătură. V. săpătură.

rambleu s. n., art. rambleul; pl. rambleuri

rambleu s. n., art. rambleul; pl. rambleuri

rambleu s. n., art. rambleul; pl. rambleuri

rambleu, pl. ramblee

rambleu (rambleuri), s. n. – Terasament. Fr. remblai, cf. Graur, Viața rom., 1940, no. 3, p. 110.