UMPLUTURĂ, †ÎMPLUTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Lucru cu care se umple ceva; în spec. tocătura ce se pune în cîrnați, în ardei, pătlăgele, etc., brînza ce se pune în plăcintă ș.a.: locul gol din lăuntrul colacului se umple cu umplutură, făcută din brînză de oi, frămîntată cu cîteva ouă (ȘEZ.) ¶ 2 Iarbă de pușcă, alice, etc. cu care se încarcă pușca: polcovnicul Ioniță... le împărțea iarbă și alice cîte patru umpluturi de pușcă (I.-GH.) ¶ 3 Material de ocazie, cu care se umple spațiul disponibil într’o gazetă; lucruri mărunte, nefolositoare, străine de subiect ce se intercalează într’un subiect literar: face... umplutura cotidiană la o gazetă fără succes (VLAH.).