Definiția cu ID-ul 734770:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

umplutúră f., pl. ĭ. Lucru umplut: cîrnațu e o umplutură. Materie cu care se umple (nucĭ, stafide): umplutura unuĭ curcan, unuĭ crap. Teren înălțat cu pămînt bătăturit (rambleŭ): drum pe umplutură (V. terasament). Pus numaĭ ca să umple locu (un cuvînt într’un vers, niște ghĭorlanĭ în stalurĭ ș. a.).