2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMILI, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din sl. umiliți. Cf. umil.

umili1 [At: DHLRII, 487 / V: (înv) om~ / Pzi: ~lesc / E: slv оумилити сѧ] 1 vr (Înv) A se înduioșa. 2 vr A deveni (mai) blând. 3 vr (D. animale) A se îmblânzi. 4 vr A se îndura. 5-6 vtrf A (se) îndupleca. 7 vr (Înv) A se arăta ascultător. 8 vr A da expresie sentimentului de umilință (4) Si: a se smeri. 9 vr A fi evlavios.

umili2 vtr [At: ISER / V: (înv) ~la / Pzi: ~lesc / E: umil cf fr humilier] 1-2 A (se) pune într-o stare de inferioritate Si: a (se) înjosi.

UMILI, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. 2. Refl. A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. – Din sl. umiliti. Cf. umil.

UMILI, umilesc, vb. IV. 1. Tranz. A face pe cineva să se simtă umil, punîndu-l într-o situație de inferioritate nemeritată, înjosindu-l, jignindu-l. Ai plecat la începutul iernii în împrejurări care te-au umilit și te-au făcut să suferi. PAS, Z. I 273. Cine nu-l știe? și copilul din leagăn îi aude numele cu blăstăm! căci ne-a sărăcit și ne-a umilit! Ne-a bătut și ne-a sîngerat! SADOVEANU, O. VII 62. Tu ai dreptul a schimba-n mormînturi Pentru neatîrnare, oameni și pămînturi, Dar nu ai p-acela ca să-i umilești. BOLINTINEANU, O. 58. Cît mă umilise de tare! Cum îmi căzuse trufia. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ Absol. Fig. Munții Moldovei... nu umilesc, nu înfiorează prin măreția sălbatică a Alpilor. GANE, N. I 56. 2. Refl. A adopta o atitudine umilă; a se înjosi. V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96. Își ceru iertare de la toți, umilindu-se. NEGRUZZI, S. I 159. ♦ (Învechit) A adopta o atitudine smerită în fața divinității. Popa slujbele-i citea, De moarte mi-l pregătea, Codrenaș se umilea Și popii gemînd zicea. ALECSANDRI, P. P. 90. 3. Refl. (Învechit și popular) A se îndura, a se înduioșa, a se milostivi. Și de la inimă vă umiliți Ca să-i blagosloviți. SEVASTOS, N. 178. Să n-ai pe nimeni a se umili Ca să-ți tragă clopot sau a te jeli. PANN, P. V. I 126. – Variantă: (învechit) umila, umilez (NEGRUZZI, S. I 104), vb. I.

A SE UMILI mă ~esc intranz. 1) A se pune în mod voit într-o situație de inferioritate față de cineva (pentru a-și atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se înjosi. 2) A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate față de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti

A UMILI ~esc tranz. A face să se umilească. /<sl. umiliti

umilì v. 1. a face umil, a înjosi; 2. a se pleca. [Slav. UMILITI, a măngăia (refl.: a se căi);, sensul 1 după fr. humilier].

UMIL, -Ă, umili, -e, adj. 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenții; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1), caracteristic unui om umil. ♦ (Despre obiecte, locuri etc.) Sărăcăcios. – Din lat. humilis.

UMIL, -Ă, umili, -e, adj. 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenții; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. 2. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1), caracteristic unui om umil. ♦ (Despre obiecte, locuri etc.) Sărăcăcios. – Din lat. humilis.

umil, ~ă [At: ASACHI, S. L. I, 149 / Pl: ~i, ~e / E: lat humilis cf fr humble] 1-2 smf, a (Om) care adoptă o atitudine supusă Si: umilit (2), (îrg) ofilit. 3 a (Adesea în exprimări convenționale sau în formule de politețe) Care exprimă un respect profund față de cineva sau ceva. 4 a Care provine din pietate, modestie. 5-6 smf, a (Om) care este de condiție socială modestă Si: sărac, simplu, obscur. 7-8 smf, a (Om) lipsit de importanță Si: sărac, simplu, obscur. 9 a (D. condiția socială) Modest. 10-11 av, a (Adesea în formule sau exprimări convenționale) (într-un mod) caracteristic omului umil (2). 12 a Lipsit de pretenții, de importanță, de strălucire Si: modest, neînsemnat, sărăcăcios, simplu, umilit (12).

UMIL, -Ă, umili, -e, adj. 1. (Despre persoane) Care, fiind (sau avînd sentimentul că este) inferior altora, adoptă o atitudine plecată, supusă, smerită; p. ext. lipsit de importanță, neînsemnat, modest, simplu; (despre lucruri) lipsit de fast, sărăcăcios. Abia acum... vedeai cît de umilă și de bolnăvicioasă este ea. PAS, Z. I 266. Un sat umil făcea față tuturor adversităților firii. BOGZA, C. O. 241. Iar lucrătoarei cu obraji ca ceara, Cînd iese din umil atelier, Îi prinzi mărgele fine și mărunte. CAZIMIR, L. U. 38. ◊ Fig. Ciudați, umili, năpădiți de mari tristeți... [bivolii] se mulțumesc cu puțin. BOGZA, C. O. 295. ◊ (Substantivat) Lumea celor umili îl ademenește îndeobște. ANGHEL, PR. 156. 2. (Despre atitudini sau manifestări ale oamenilor) Caracteristic unui om umil (1). Nu-i glumă! dom’ primar, făcu țăranul reluîndu-și glasul umil obișnuit. REBREANU, R. I 235.

UMIL, -Ă adj. 1. (Despre oameni) Care are sentimentul, conștiința lipsei sale de valoare, a inferiorității lui; smerit, modest. 2. (Fig.) Cu o înfățișare neîngrijită, urîtă. ♦ Neînsemnat; simplu, modest. ♦ Sărac, sărăcăcios. [< lat. humilis, cf. it. umile].

UMIL, -Ă adj. 1. care are sentimentul, conștiința lipsei sale de valoare, a inferiorității lui; smerit, modest. 2. (fig.) cu o înfățișare neîngrijită, urâtă. ◊ neînsemnat; simplu, modest. ◊ sărac, sărăcăcios. (< lat. humilis)

UMIL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) (despre persoane) Care vădește un sentiment de inferioritate; plin de smerenie; smerit. 2) (despre persoane) Care are o atitudine simplă; lipsit de pretenții; modest. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă un comportament foarte respectuos; caracterizat prin supunere și prin modestie. Manieră ~ă. Voce ~ă. 4) rar (despre obiecte, încăperi, locuri etc.) Care denotă sărăcie; caracterizat prin sărăcie; sărăcăcios. /<lat. humilis

umil a. 1. plin de umilință: umil înaintea lui D-zeu; 2. respectuos, plecat: umil înaintea celor mari; 3. modest: stare umilă.

*úmil, -ă adj. (lat. húmilis, scund, d. humus, pămînt; fr. humble). Smerit, modest, nepretențios: om, caracter umil. Fig. De jos, modest: origine úmilă. Jos, scund, pitic, modest: casă úmilă. Adv. A intra úmil. – Ob. (dar nu maĭ bine!) umíl, V. umilit.

*umilésc v. tr. (vsl. u-maliti, a micșora, d. malŭ, mic, confundat cu u-militi, a mîngîĭa, d. milŭ, vrednic de milă. V. domolésc). Înjosesc, fac să se simtă inferior: triunfu luĭ l-a umilit. V. refl. Nu-mĭ place să mă umilesc în fața bogățiiĭ! – Și om- (Bibl. 1688).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

umili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umilesc, 3 sg. umilește, imperf. 1 umileam; conj. prez. 1 sg. să umilesc, 3 să umilească

umili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umilesc, imperf. 3 sg. umilea; conj. prez. 3 să umilească

umili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umilesc, imperf. 3 sg. umilea; conj. prez. 3 sg. și pl. umilească

umil adj. m., pl. umili; f. umi, pl. umile

umil adj. m., pl. umili; f. umilă, pl. umile

umil adj. m., pl. umili; f. sg. umilă, pl. umile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UMILI vb. 1. v. ploconi. 2. v. înjosi. 3. v. degrada. 4. a se smeri. 5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se ~ în fața divinității.)

UMILI vb. 1. a se înjosi, a se ploconi, (înv.) a se micșora, a se smeri, (fam.) a se căciuli, (fig.) a se coborî. (De ce vă ~ în fața lui?) 2. a înjosi, (înv.) a micșora, a rușina, a smeri, (înv. fig.) a mortifica. (De ce îl ~ în acest hal?) 3. a (se) degrada, a (se) dezonora, a (se) înjosi, (fig.) a (se) coborî, a (se) scoborî. (Munca nu te ~.) 4. a se smeri, (înv.) a se mici, a se micșora, a se milcui, a se molcomi. (Te-ai ~ destul.) 5. a se pleca, a se smeri, a se supune. (Se ~ în fața divinității.)

UMIL adj. 1. v. supus. 2. smerit, (fam.) spăsit. (Avea o figură ~.) 3. v. servil. 4. v. biet. 5. v. neînsemnat. (Deținea o funcție ~.) 6. v. modest. 7. v. sărăcăcios. 8. mizerabil, sărac, sărăcăcios. (Un interior ~.)

UMIL adj. 1. plecat, smerit, supus, umilit, (livr.) obsecvios, (înv.) smernic, suplecat. (O persoană ~.) 2. smerit, (fam.) spăsit. (Avea o figură ~.) 3. servil, slugarnic, supus, (livr.) obsecvios, (înv.) slugăresc, slugos. (O atitudine ~.) 4. biet, neînsemnat, obscur. (Un ~ amploiat.) 5. modest, neînsemnat, simplu. (Deținea o funcție ~.) 6. modest, simplu, (înv. și pop.) prost, (înv.) prostatic. (De condiții ~.) 7. sărăcăcios, (rar) meschin, (fam.) calicos. (O casă ~.) 8. mizerabil, sărac, sărăcăcios. (Un interior ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

umili (-lesc, -it), vb.1. (Refl.) A se căi, a avea o atitudine smerită, a se comporta creștinește. – 2. A se înjosi. – Var. înv. omili. Sl. umiliti sę „a se căi” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 196; Tiktin). În sensul al doilea, care pare modern, trebuie să fi influențat fr. humilier. Der. propusă de Scriban, din sl. umaliti „a micșora”, nu pare probabilă. – Der. umilenie, s. f. (căință, mustrare de cuget), înv.; umilință, s. f. (înv., devoțiune, pietate; smerenie); umil, adj. (modest, smerit), din lat. humilis (sec. XIX), asociat cuvintelor precedente; umilitor, adj. (înjositor).

Intrare: umili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umili
  • umilire
  • umilit
  • umilitu‑
  • umilind
  • umilindu‑
singular plural
  • umilește
  • umiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • umilesc
(să)
  • umilesc
  • umileam
  • umilii
  • umilisem
a II-a (tu)
  • umilești
(să)
  • umilești
  • umileai
  • umiliși
  • umiliseși
a III-a (el, ea)
  • umilește
(să)
  • umilească
  • umilea
  • umili
  • umilise
plural I (noi)
  • umilim
(să)
  • umilim
  • umileam
  • umilirăm
  • umiliserăm
  • umilisem
a II-a (voi)
  • umiliți
(să)
  • umiliți
  • umileați
  • umilirăți
  • umiliserăți
  • umiliseți
a III-a (ei, ele)
  • umilesc
(să)
  • umilească
  • umileau
  • umili
  • umiliseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umila
  • umilare
  • umilat
  • umilatu‑
  • umilând
  • umilându‑
singular plural
  • umilea
  • umilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • umilez
(să)
  • umilez
  • umilam
  • umilai
  • umilasem
a II-a (tu)
  • umilezi
(să)
  • umilezi
  • umilai
  • umilași
  • umilaseși
a III-a (el, ea)
  • umilea
(să)
  • umileze
  • umila
  • umilă
  • umilase
plural I (noi)
  • umilăm
(să)
  • umilăm
  • umilam
  • umilarăm
  • umilaserăm
  • umilasem
a II-a (voi)
  • umilați
(să)
  • umilați
  • umilați
  • umilarăți
  • umilaserăți
  • umilaseți
a III-a (ei, ele)
  • umilea
(să)
  • umileze
  • umilau
  • umila
  • umilaseră
omili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: umil
umil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umil
  • umilul
  • umilu‑
  • umi
  • umila
plural
  • umili
  • umilii
  • umile
  • umilele
genitiv-dativ singular
  • umil
  • umilului
  • umile
  • umilei
plural
  • umili
  • umililor
  • umile
  • umilelor
vocativ singular
plural
omil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umili, umilescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) pune într-o situație de inferioritate (neîndreptățită); a (se) înjosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Ai plecat la începutul iernii în împrejurări care te-au umilit și te-au făcut să suferi. PAS, Z. I 273. DLRLC
    • format_quote Cine nu-l știe? și copilul din leagăn îi aude numele cu blăstăm! căci ne-a sărăcit și ne-a umilit! Ne-a bătut și ne-a sîngerat! SADOVEANU, O. VII 62. DLRLC
    • format_quote Tu ai dreptul a schimba-n mormînturi Pentru neatîrnare, oameni și pămînturi, Dar nu ai p-acela ca să-i umilești. BOLINTINEANU, O. 58. DLRLC
    • format_quote Cît mă umilise de tare! Cum îmi căzuse trufia. NEGRUZZI, S. I 6. DLRLC
    • format_quote (și) absolut figurat Munții Moldovei... nu umilesc, nu înfiorează prin măreția sălbatică a Alpilor. GANE, N. I 56. DLRLC
  • 2. reflexiv A adopta o atitudine de supunere, de smerenie față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. MACEDONSKI, O. I 96. DLRLC
    • format_quote Își ceru iertare de la toți, umilindu-se. NEGRUZZI, S. I 159. DLRLC
    • 2.1. învechit A adopta o atitudine smerită în fața divinității. DLRLC
      • format_quote Popa slujbele-i citea, De moarte mi-l pregătea, Codrenaș se umilea Și popii gemînd zicea. ALECSANDRI, P. P. 90. DLRLC
  • 3. reflexiv învechit popular A șe îndura, a se înduioșa, a se milostivi. DLRLC
    • format_quote Și de la inimă vă umiliți Ca să-i blagosloviți. SEVASTOS, N. 178. DLRLC
    • format_quote Să n-ai pe nimeni a se umili Ca să-ți tragă clopot sau a te jeli. PANN, P. V. I 126. DLRLC
etimologie:

umil, umiadjectiv

  • 1. Care are o atitudine modestă, de om simplu, sărac, fără pretenții; care are o atitudine supusă, ascultătoare, smerită. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Abia acum... vedeai cît de umilă și de bolnăvicioasă este ea. PAS, Z. I 266. DLRLC
    • format_quote figurat Ciudați, umili, năpădiți de mari tristeți... [bivolii] se mulțumesc cu puțin. BOGZA, C. O. 295. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Lumea celor umili îl ademenește îndeobște. ANGHEL, PR. 156. DLRLC
  • 2. figurat Cu o înfățișare neîngrijită, urâtă. DN
  • 3. (Despre manifestări ale oamenilor) Care arată, trădează, denotă pe omul umil (1.), caracteristic unui om umil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu-i glumă! dom' primar, făcu țăranul reluîndu-și glasul umil obișnuit. REBREANU, R. I 235. DLRLC
    • 3.1. Despre obiecte, locuri etc.: sărac, sărăcăcios. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Un sat umil făcea față tuturor adversităților firii. BOGZA, C. O. 241. DLRLC
      • format_quote Iar lucrătoarei cu obraji ca ceara, Cînd iese din umil atelier, Îi prinzi mărgele fine și mărunte. CAZIMIR, L. U. 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.