2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.

ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.

uluit, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 107 / V: (Mol) url~ / Pl: ~iți, ~e / E: ului2] 1-2 a Uimit (1-2). 3 a (D. fizionomia, manifestările oamenilor) Care exprimă dezorientare Si: năuc. 4-5 smf, a (Îrg) Încurcat. 6 a (Reg) Nătâng.

ULUÍT, -Ă, uluiți, -te, adj. Peste măsură de uimit; zăpăcit, buimăcit. Se uitau unii la alții, uluiți. REBREANU, R. I 112. Moș Petrache, uluit, înspăimîntat, frînt de oboseală, fără suflare, s-a împiedicat. POPA, V. 129. Uluit, ca fiecare recrut, se uita la cei care-l înconjurau. MIRONESCU, S. A. 57. ◊ (Substantivat) Uluitul de Epimeteu... se lăsă să-l tragă Pandora de mînă. ISPIRESCU, U. 93.

uluít, -ă adj. Foarte confuz, foarte zăpăcit (uĭmit, încurcat) de cele văzute saŭ auzite: rămase uluit cînd auzi grozava veste.

ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit’ „a prinde, a surprinde”.

ului5 vi [At: TOMESCU, GL. / Pzi: ~esc / E: uliu] (Olt) 1 (D. găini) A scoate un cârâit specific când se apropie uliul. 2 (D. persoane) A striga pentru a alunga uliul.

ului4 vt [At: (a. 1717) IORGA, S. D. XII, 235 / V: (Mar; înv) ol~ / Pzi: ~esc / E: nct] 1 (Mar; înv; îf olui) A oferi. 2 (Reg) A împărți.

ului3 vt [At: CORESI, M. 260/6 / V: ol~ / Pzi: ~esc / E: mg vall] 1 (înv) A mărturisi. 2 (îdt) A interoga.

ului2 [At: NEAGOE, ÎNV. 245/18 / V: (Mol) url~ / Pzi: ~esc / E: ns cf slv о лагати „a prinde”, bg улавям „a pătrunde, a surprinde”] 1-5 vt(a) A uimi (1-3, 6-7).

ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; a uimi, a surprinde. ♦ Tranz. și refl. (Înv.) A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci. – Cf. rus. ulovit’ „ a prinde, a surprinde”.

ULUÍ, uluiesc, vb. IV. Tranz. A uimi peste măsură; a buimăci, a zăpăci, a năuci. Atîtea opere de artă, îngrămădite unele lîngă altele, într-un spațiu redus, te uluiesc. STANCU, U.R.S.S. 118. Cu o îndrăzneală care mă ului, acest fermecător îmi afirmă pasionat că tocmai aceasta o așteaptă. GALACTION, O. I 238. O floare însă ului pur și simplu pe Ladima căci avea ceva misterios în somptuozitatea ei. CAMIL PETRESCU, N. 77. ◊ Refl. Nu se dezmeticise voinicul nostru, ba mai rău se uluise și se trezi dus pe sus. DELAVRANCEA, S. 101. Pierderea domnului lor îi făcură să se uluiască. ISPIRESCU, M. V. 59.

A ULUÍ ~iésc tranz. A face să se uluiască; a buimăci, a zăpăci. /cf. rus. ulovit’

A SE ULUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 2) A fi puternic impresionat (de ceva neprevăzut); a se uimi peste măsură. /cf. rus. ulovit’

ULUI vb. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) A mărturisi. Ssete ulluim. AGYAGFALVI, apud TEW. Noi cunoaștem și uluim pe Hristos a fi Mesia. C 1692, 519r. Limba mea să uluiască direptatea ta. MISC. SEC. XVII, 7v; cf. FOGARASI, apud TEW; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 23v, 70v, 84v, 87v; PSALTIRE SEC. XVII, apud, TEW; CAT. B, 3. 11, 12, 14. 2. (Ban.) A cerceta. Inquiro. Olu. Inquiralok. LEX. MARS., 218. Forme gramaticale: ind, prez..1 sg. olu (LEX. MARS., 218), ului (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), uluiesc (FOGARASI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 84V; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, 2 sg. uluiești (FOGARASI, apud TEW), 3 sg. uluiește (MISC. SEC. XVII, 70v; BUITUL, apud TEW), cj. prez. 3 sg. să uluiască (MISC. SEC. XVII, 77v). Etimologie: magh. vallani. Vezi și oluit, oluitor, uluită, uluitură.

uluì v. a se zăpăci. [Origină necunoscută].

uluĭésc v. tr. (vsl. sîrb. uloviti, a prinde [vînat], d. loviti, a prinde, a vîna; rus. ulovitĭ, a prinde, a surprinde. V. lovesc). Uĭmesc, zăpăcesc, fac să nu maĭ știe ce face: vestea ceĭa l-a uluit. V. refl. Mă zăpăcesc grozav, mă încurc: s’a uluit de frumuseța eĭ. V. uĭmesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. uluiésc, imperf. 3 sg. uluiá; conj. prez. 3 să uluiáscă

arată toate definițiile

Intrare: uluit
uluit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uluit
  • uluitul
  • uluitu‑
  • ului
  • uluita
plural
  • uluiți
  • uluiții
  • uluite
  • uluitele
genitiv-dativ singular
  • uluit
  • uluitului
  • uluite
  • uluitei
plural
  • uluiți
  • uluiților
  • uluite
  • uluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ului
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ului
  • uluire
  • uluit
  • uluitu‑
  • uluind
  • uluindu‑
singular plural
  • uluiește
  • uluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uluiesc
(să)
  • uluiesc
  • uluiam
  • uluii
  • uluisem
a II-a (tu)
  • uluiești
(să)
  • uluiești
  • uluiai
  • uluiși
  • uluiseși
a III-a (el, ea)
  • uluiește
(să)
  • uluiască
  • uluia
  • ului
  • uluise
plural I (noi)
  • uluim
(să)
  • uluim
  • uluiam
  • uluirăm
  • uluiserăm
  • uluisem
a II-a (voi)
  • uluiți
(să)
  • uluiți
  • uluiați
  • uluirăți
  • uluiserăți
  • uluiseți
a III-a (ei, ele)
  • uluiesc
(să)
  • uluiască
  • uluiau
  • ului
  • uluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uluit

  • 1. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: surprins uimit attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se uitau unii la alții, uluiți. REBREANU, R. I 112.
      surse: DLRLC
    • Moș Petrache, uluit, înspăimîntat, frînt de oboseală, fără suflare, s-a împiedicat. POPA, V. 129.
      surse: DLRLC
    • Uluit, ca fiecare recrut, se uita la cei care-l înconjurau. MIRONESCU, S. A. 57.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Uluitul de Epimeteu... se lăsă să-l tragă Pandora de mînă. ISPIRESCU, U. 93.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ului
    surse: DEX '98 DEX '09

ului

  • 1. A stârni, a provoca o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: surprinde uimi zăpăci attach_file 3 exemple
    exemple
    • Atîtea opere de artă, îngrămădite unele lîngă altele, într-un spațiu redus, te uluiesc. STANCU, U.R.S.S. 118.
      surse: DLRLC
    • Cu o îndrăzneală care mă ului, acest fermecător îmi afirmă pasionat că tocmai aceasta o așteaptă. GALACTION, O. I 238.
      surse: DLRLC
    • O floare însă ului pur și simplu pe Ladima căci avea ceva misterios în somptuozitatea ei. CAMIL PETRESCU, N. 77.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv învechit A (se) tulbura, a (se) buimăci, a (se) năuci.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • reflexiv Nu se dezmeticise voinicul nostru, ba mai rău se uluise și se trezi dus pe sus. DELAVRANCEA, S. 101.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Pierderea domnului lor îi făcură să se uluiască. ISPIRESCU, M. V. 59.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. limba rusă ulovit’ „a prinde, a surprinde”.
    surse: DEX '09 NODEX