ultragiere sf [At: ALEXI, W. / P: ~gi-e~ / V: (înv) ~giare, ~rajare / Pl: ~ri / E: ultragia] Insultare.

ULTRAGIERE s.f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; insultare, ofensare; ultraj. [Pron. -gi-e-. / < ultragia].

ultrage v vz ultragia

ultragia vt [At: GHICA, S. 41 / P: ~gi-a / V: (înv) ~raja, ~age / Pzi: ~iez / E: ultragiu cf fr outrager] 1 A jigni. 2-4 A comite un ultraj (1-3).

ultragiare sf vz ultragiere

ultraja v vz ultragia

ultrajare sf vz ultragiere

ULTRAGIA, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității aflat în exercițiul funcțiunii sau pentru acte săvîrșite în exercițiul funcțiunii; p. ext. a jigni, a insulta, a ofensa.

ULTRAGIA vb. I. tr. A insulta (un reprezentant al autorității) în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) a ataca, a jigni, a ofensa. [Pron. -gi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. outrager].

ULTRAGIA vb. tr. a săvârși un ultraj; (p. ext.) a jigni, a ofensa, a insulta. (după fr. outrager)

A ULTRAGIA ~ez tranz. livr. (mai ales o persoană oficială aflată în exercițiul funcțiunii) A insulta prin vorbe și acțiuni amenințătoare; a supune unui ultraj; a ofensa în mod grav. /Din ultragiu

*ultragiéz v. tr. (fr. outrager; it. oltraggiare). Aduc injuria cea maĭ gravă cu fapta saŭ cu vorba. Insult un funcționar în exercițiu funcțiuniĭ. Fig. Mînuĭesc prost, jignesc: a ultragia arta, morala.

ultragiere (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragierii; pl. ultragieri

ultragiere (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragierii; pl. ultragieri

ultragiere s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. ultragierii; pl. ultragieri

ultragia (a ~) (desp. -gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. ultragiez (desp. -gi-ez), 3 ultragiază, 1 ultragiem; conj. prez. 1 sg. să ultragiez, 3 să ultragieze; ger. ultragiind (desp. -gi-ind)

ultragia (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiază, 1 pl. ultragiem (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragieze; ger. ultragiind (-gi-ind)

ultragia vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. ultragiez, 3 sg. și pl. ultragiază, 1 pl. ultragiem (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ultragieze; ger. ultragiind (sil. -gi-ind)

ultragia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. ultragiază, 1 pl. ultragiem, ger. ultragiind)

ultragiez, -giază 3, -gieze 3 conj., -giam 1 imp., -giind ger., -giere inf. s.

ULTRAGIERE s. v. jignire.

ULTRAGIERE s. insultare, jignire, ofensare, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.)

ULTRAGIA vb. v. jigni.

ULTRAGIA vb. a insulta, a jigni, a ofensa, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ pe nedrept.)