2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia.

ULTRAGIÉRE, ultragieri, s. f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; ofensare, jignire, insultare. [Pr.: -gi-e-] – V. ultragia.

ultragiere sf [At: ALEXI, W. / P: ~gi-e~ / V: (înv) ~giare, ~rajare / Pl: ~ri / E: ultragia] Insultare.

ULTRAGIÉRE s.f. Acțiunea de a ultragia și rezultatul ei; insultare, ofensare; ultraj. [Pron. -gi-e-. / < ultragia].

ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager).

ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj; p. gener. a jigni, a insulta, a ofensa etc. (grav) pe cineva. [Pr.: -gi-a] – Din ultragiu (după fr. outrager).

ultragia vt [At: GHICA, S. 41 / P: ~gi-a / V: (înv) ~raja, ~age / Pzi: ~iez / E: ultragiu cf fr outrager] 1 A jigni. 2-4 A comite un ultraj (1-3).

ULTRAGIÁ, ultragiez, vb. I. Tranz. A insulta pe un reprezentant al autorității aflat în exercițiul funcțiunii sau pentru acte săvîrșite în exercițiul funcțiunii; p. ext. a jigni, a insulta, a ofensa.

ULTRAGIÁ vb. I. tr. A insulta (un reprezentant al autorității) în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) a ataca, a jigni, a ofensa. [Pron. -gi-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. outrager].

ULTRAGIÁ vb. tr. a săvârși un ultraj; (p. ext.) a jigni, a ofensa, a insulta. (după fr. outrager)

A ULTRAGIÁ ~éz tranz. livr. (mai ales o persoană oficială aflată în exercițiul funcțiunii) A insulta prin vorbe și acțiuni amenințătoare; a supune unui ultraj; a ofensa în mod grav. /Din ultragiu

*ultragiéz v. tr. (fr. outrager; it. oltraggiare). Aduc injuria cea maĭ gravă cu fapta saŭ cu vorba. Insult un funcționar în exercițiu funcțiuniĭ. Fig. Mînuĭesc prost, jignesc: a ultragia arta, morala.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ultragiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri

ultragiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. ultragiérii; pl. ultragiéri

ultragiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 ultragiáză, 1 pl. ultragiém (-gi-em); conj. prez. 3 să ultragiéze; ger. ultragiínd (-gi-ind)

ultragiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. ultragiéz, 3 sg. și pl. ultragiáză, 1 pl. ultragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ultragiéze; ger. ultragiínd (sil. -gi-ind)

ultragia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. ultragiază, 1 pl. ultragiem, ger. ultragiind)

ultragiez, -giază 3, -gieze 3 conj., -giam 1 imp., -giind ger., -giere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ULTRAGIERE s. insultare, jignire, ofensare, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.)

ULTRAGIA vb. a insulta, a jigni, a ofensa, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ pe nedrept.)

Intrare: ultragiere
ultragiere substantiv feminin
  • silabație: -gi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultragiere
  • ultragierea
plural
  • ultragieri
  • ultragierile
genitiv-dativ singular
  • ultragieri
  • ultragierii
plural
  • ultragieri
  • ultragierilor
vocativ singular
plural
Intrare: ultragia
  • silabație: -gi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ultragia
  • ultragiere
  • ultragiat
  • ultragiatu‑
  • ultragiind
  • ultragiindu‑
singular plural
  • ultragia
  • ultragiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ultragiez
(să)
  • ultragiez
  • ultragiam
  • ultragiai
  • ultragiasem
a II-a (tu)
  • ultragiezi
(să)
  • ultragiezi
  • ultragiai
  • ultragiași
  • ultragiaseși
a III-a (el, ea)
  • ultragia
(să)
  • ultragieze
  • ultragia
  • ultragie
  • ultragiase
plural I (noi)
  • ultragiem
(să)
  • ultragiem
  • ultragiam
  • ultragiarăm
  • ultragiaserăm
  • ultragiasem
a II-a (voi)
  • ultragiați
(să)
  • ultragiați
  • ultragiați
  • ultragiarăți
  • ultragiaserăți
  • ultragiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ultragia
(să)
  • ultragieze
  • ultragiau
  • ultragia
  • ultragiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ultragiere

etimologie:

  • vezi ultragia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

ultragia

  • 1. A insulta pe un reprezentant al autorității în exercițiul funcțiunii, a comite un ultraj.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: