2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.

ulițarnic, ~ă smf, a [At: MARIAN, NA. 132 /V: ulicer~ a / Pl: ~ici, ~ice / E: uliță + -arnic] (Trs; Mol) 1-2 (Persoană) care bate ulițele (1) Si: (reg) ulicareț (1-2), ulicău, ulițar (1-2), ulițotcă (1-2).

ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.

ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -e, adj. Care bate ulițele, căruia îi place să stea mult pe uliță; haimana, ulițar. Nu e bine să se ducă [femeia] nicăiri de acasă, ca să nu se facă copilul ulițarnic. MARIAN, NA. 132.

ulițár(nic), -ă adj. (d. uliță). Fam. Căruĭa-ĭ place să stea mult pe uliță: copil ulițarnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice

ulițárnic adj. m., s. m., pl. ulițárnici; f. sg. ulițárnică, pl. ulițárnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ULIȚÁRNIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

ulițarnic s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ulițarnic, -ă, ulițarnici, -e s. m., s. f. v. ulițar

Intrare: ulițarnic (adj.)
ulițarnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicul
  • ulițarnicu‑
  • ulițarnică
  • ulițarnica
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicii
  • ulițarnice
  • ulițarnicele
genitiv-dativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicului
  • ulițarnice
  • ulițarnicei
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicilor
  • ulițarnice
  • ulițarnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: ulițarnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicul
  • ulițarnicu‑
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicii
genitiv-dativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicului
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicilor
vocativ singular
  • ulițarnicule
  • ulițarnice
plural
  • ulițarnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ulițarnic ulițarnică

etimologie:

  • Uliță + sufix -arnic.
    surse: DEX '09