opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

ULIȚARNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.

ulițarnic, ~ă smf, a [At: MARIAN, NA. 132 /V: ulicer~ a / Pl: ~ici, ~ice / E: uliță + -arnic] (Trs; Mol) 1-2 (Persoană) care bate ulițele (1) Si: (reg) ulicareț (1-2), ulicău, ulițar (1-2), ulițotcă (1-2).

❍ULIȚARNIC adj. și sm. Mold. Trans. Care păzește numai ulițele, care bate drumurile, bate-poduri, vagabond: nu-i bine să scoți copilul din casă și să-l duci pe uliță în zi de Duminecă, că se face ~ (PĂC.).

ULIȚARNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.

ULIȚARNIC, -Ă, ulițarnici, -e, adj. Care bate ulițele, căruia îi place să stea mult pe uliță; haimana, ulițar. Nu e bine să se ducă [femeia] nicăiri de acasă, ca să nu se facă copilul ulițarnic. MARIAN, NA. 132.

ulițár(nic), -ă adj. (d. uliță). Fam. Căruĭa-ĭ place să stea mult pe uliță: copil ulițarnic.

ulicernic, ~ă a vz ulițarnic

Ortografice DOOM

ulițarnic (reg., fam.) adj. m., s. m., pl. ulițarnici; adj. f., s. f. ulițarnică, pl. ulițarnice

ulițarnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițarnici; adj. f., s. f. ulițarnică, pl. ulițarnice

ulițarnic adj. m., s. m., pl. ulițarnici; f. sg. ulițarnică, pl. ulițarnice

Argou

ulițarnic, -ă, ulițarnici, -e s. m., s. f. v. ulițar

Sinonime

ULIȚARNIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

ulițarnic s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

Intrare: ulițarnic (adj.)
ulițarnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicul
  • ulițarnicu‑
  • ulițarnică
  • ulițarnica
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicii
  • ulițarnice
  • ulițarnicele
genitiv-dativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicului
  • ulițarnice
  • ulițarnicei
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicilor
  • ulițarnice
  • ulițarnicelor
vocativ singular — —
plural — —
ulicernic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ulițarnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicul
  • ulițarnicu‑
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicii
genitiv-dativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicului
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicilor
vocativ singular
  • ulițarnicule
  • ulițarnice
plural
  • ulițarnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ulițarnic, ulițarnicisubstantiv masculin
ulițarnică, ulițarnicesubstantiv feminin
ulițarnic, ulițarnicăadjectiv

  • 1. regional (Persoană) Care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: derbedeu golan haimana ulițar vagabond
    • format_quote Nu e bine să se ducă [femeia] nicăiri de acasă, ca să nu se facă copilul ulițarnic. MARIAN, NA. 132. DLRLC
etimologie:
  • Uliță + -arnic. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.