2 intrări
45 de definiții

Explicative DEX

uim sn vz uium

UIM s. n. v. uium.

UIM s. n. v. uium.

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1). – Din bg. ujem, sb. ujam.

oiem sn vz uium

oim sn vz uium

oium sn vz uium

ui2 vi [At: LB / V: ~i / Pzi: ~esc / E: ui1] 1 (Reg) A scoate un strigăt (de mirare, de spaimă etc.) 2 (Reg) A uiui (1). 3 (Trs) A striga după cineva.

uiem sn vz uium

uii[1] v vz ui2

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

uium sn [At: (a. 1709) IORGA, S. D. VII, 109 / V: (îrg) oiem, uim (înv) huium,[1] (reg) oim sn, oium, uiem / Pl: (rar) ~uri / E: bg уем, srb ujam] 1 Cantitate de făină sau grăunțe reținută la moară ca plată pentru măcinat Si: (reg) jormă. 2 Cantitate de grăunțe reținută la batoză ca plată pentru treierat Si: (reg) jormă, treieriște, vamă, zeciuială. 3 (Îe; îf oiem) S-a sfârșit oiemul S-a terminat cu profitul. 4 (Olt) Cantitate de țuică reținută ca plată pentru fiert.

  1. Are intrare cu alte explicații. — gall

OIEM (pl. -muri) n. 🏚 Dijma, zeciuiala din grăunțele aduse la măcinat, pe care o ia morarul (Mold. „vamă”): îmi iau sacul, plătesc ~ul, mă’ncrosnii cu mălaiu’n cîrcă și pe ici ți-e drumu! (JIP.) [srb. ujam].

❍UI (uesc) vb. intr. Trans. A chiui: fermecat de aceste glasuri îngerești, călăuzul... începea și el a ui și a hori (FR.-CDR.) [onom.].

UIUM = OIEM: la moară, afară din ~ să nu le ia decît trei parale de sac (ST.-ȘCH.).

ZECIUIALĂ, ❍ZĂCIUIALĂ (pl. -uieli) sf. 1 Dare de a zecea parte din bucate, din vite, etc.; dijmă: îi făgădui să-i dea zeciuială din toate felurile de vite (ISP.); s’au rugat ca să mijlocească la Mihai-Vodă, apucîndu-se să dee zăciuiala din roa a pămîntului (LET.) 2 🏚 = OIEM: Troian mult se bucura, Zeciuiala morii da. Pe morariu-l dăruia (ALECS.-p.) [zeciui].

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc; vamă (1). [Pr.: u-ium] – Din bg. ujem, scr. ujam.

UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723.

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe luată de deținătorul unei mori sau al unei batoze drept plată pentru măcinat sau treierat. La o spărtură a zăgazului, lîngă mal, și-a făcut un turc moară și-a lăsat slugă, morar, să îngrijească pietrele și uiemaș să ia rumînilor uiumul. STANCU, D. 22. Se mînia tare pentru nedreptățile ce îndura... la uium din pricina morarilor. SADOVEANU, O. L. 131. – Variantă: uim (SLAVICI, V. P. 7) s. n.

UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1.

UIUM ~uri n. Cantitate de cereale sau de făină reținută la batoză sau la moară drept plată în natură pentru treierat sau măcinat. /<bulg. ujem, sb. ujam

oiem (uium) n. partea de făină sau grăunțe ce se dă morarului drept plată pentru măcinat. [Slovean UĬEM, măcinat].

huĭúm, V. uĭum.

oĭém, V. uĭum.

oim, V. uĭum.

uĭúm și huĭúm n., pl. urĭ (vsl. *uĭemŭ, d. uimati, a lua, a substrage; nsl. ujém, sîrb. ujam, bg. uem. V. uĭmesc). Jormă, dejmă, ușur, vamă, zecĭuĭală, partea de cereale pe care țăraniĭ o daŭ moraruluĭ îld. banĭ p. măcinat. – Și oĭém (Arg. Dîmb.) și oim (Vl. Ilf.) și oĭúm. V. avaĭet.

Ortografice DOOM

ui (pop.) interj.

uium s. n., pl. uiumuri

uium s. n., pl. uiumuri

uium s. n., pl. uiumuri

Etimologice

oiem (-muri), s. n. – Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținuțe ca plată la moară, la treierat etc. – Var. oem, oim, ui(u)m. Megl. uiem. Sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem, sb., cr. ujam (Miklosich, Lexicon, 1044; Cihac, II, 723).

Enciclopedice

O.I.M. v. Organizația Internațională a Muncii.

Argou

uium, uiumuri s. n. mită.

Sinonime

UI vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

UIUM s. (Mold.) vamă. (~ul se lua la moară, pentru măcinat.)

ui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

UIUM s. (Mold.) vamă. (~ se lua la moară pentru măcinat.)

Arhaisme și regionalisme

uiúm, uiumuri, (oium), s.n. (reg.) Plată (în natură) de făină sau grăunțe, pentru măcinat. – Din bg. ujem, srb. ujam (DEX, MDA); din sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem (Scriban; Cihac, după DER).

oium, s.n. – v. uium („vamă”).

ui, interj. – Vai: „Ui de mine, părinte” (Papahagi, 1925: 309: Vad). – Onomatopee (DEX, MDA).

uium, uiumuri, (oium), s.n. – (reg.) Plată (în natură) de făină sau grăunțe, pentru măcinat. – Din bg. ujem, srb. ujam (DEX, MDA); din sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem (Scriban; Cihac, cf. DER).

uium, -uri, (oium), s.n. – Plată (în natură) de făină sau grăunțe, pentru măcinat. – Din srb. ujam (DEX); Din sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem (Cihac cf. DER).

Tezaur

Intrare: ui (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ui
  • uire
  • uit
  • uitu‑
  • uind
  • uindu‑
singular plural
  • uiește
  • uiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uiesc
(să)
  • uiesc
  • uiam
  • uii
  • uisem
a II-a (tu)
  • uiești
(să)
  • uiești
  • uiai
  • uiși
  • uiseși
a III-a (el, ea)
  • uiește
(să)
  • uiască
  • uia
  • ui
  • uise
plural I (noi)
  • uim
(să)
  • uim
  • uiam
  • uirăm
  • uiserăm
  • uisem
a II-a (voi)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • uiați
  • uirăți
  • uiserăți
  • uiseți
a III-a (ei, ele)
  • uiesc
(să)
  • uiască
  • uiau
  • uiră
  • uiseră
Intrare: uium
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uium
  • uiumul
  • uiumu‑
plural
  • uiumuri
  • uiumurile
genitiv-dativ singular
  • uium
  • uiumului
plural
  • uiumuri
  • uiumurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uim
  • uimul
  • uimu‑
plural
  • uimuri
  • uimurile
genitiv-dativ singular
  • uim
  • uimului
plural
  • uimuri
  • uimurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uiem
  • uiemul
plural
  • uiemuri
  • uiemurile
genitiv-dativ singular
  • uiem
  • uiemului
plural
  • uiemuri
  • uiemurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oim
  • oimul
plural
  • oimuri
  • oimurile
genitiv-dativ singular
  • oim
  • oimului
plural
  • oimuri
  • oimurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oiem
  • oiemul
  • oiemu‑
plural
  • oiemuri
  • oiemurile
genitiv-dativ singular
  • oiem
  • oiemului
plural
  • oiemuri
  • oiemurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huium
  • huiumul
  • huiumu‑
plural
  • huiumuri
  • huiumurile
genitiv-dativ singular
  • huium
  • huiumului
plural
  • huiumuri
  • huiumurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oium
  • oiumul
plural
  • oiumuri
  • oiumurile
genitiv-dativ singular
  • oium
  • oiumului
plural
  • oiumuri
  • oiumurilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uium, uiumurisubstantiv neutru

  • 1. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1.2.). DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
    • format_quote La o spărtură a zăgazului, lîngă mal, și-a făcut un turc moară și-a lăsat slugă, morar, să îngrijească pietrele și uiemaș să ia rumînilor uiumul. STANCU, D. 22. DLRLC
    • format_quote Se mînia tare pentru nedreptățile ce îndura... la uium din pricina morarilor. SADOVEANU, O. L. 131. DLRLC
    • chat_bubble expresie (În forma oiem) S-a sfârșit oiemul = s-a terminat cu profitul. MDA2
  • 2. regional Cantitate de țuică reținută ca plată pentru fiert. MDA2
etimologie:

ui, uiescverb

regional
  • 1. popular A scoate un strigăt, a striga după cineva. MDA2 DLRLC DLRM
    • format_quote Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. DLRLC
    • format_quote Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. MARIAN, NU. 723. DLRLC
etimologie:
  • ui MDA2 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.