uim sn vz uium

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc.; vamă (1). – Din bg. ujem, sb. ujam.

oiem sn vz uium

oim sn vz uium

oium sn vz uium

ui² vi [At: LB / V: ~i / Pzi: ~esc / E: ui¹] 1 (Reg) A scoate un strigăt (de mirare, de spaimă etc.) 2 (Reg) A uiui (1). 3 (Trs) A striga după cineva.

uiem sn vz uium

uii v vz ui²

uium sn [At: (a. 1709) IORGA, S. D. VII, 109 / V: (îrg) oiem, uim (înv) huium, (reg) oim sn, oium, uiem / Pl: (rar) ~uri / E: bg уем, srb ujam] 1 Cantitate de făină sau grăunțe reținută la moară ca plată pentru măcinat Si: (reg) jormă. 2 Cantitate de grăunțe reținută la batoză ca plată pentru treierat Si: (reg) jormă, treieriște, vamă, zeciuială. 3 (Îe; îf oiem) S-a sfârșit oiemul S-a terminat cu profitul. 4 (Olt) Cantitate de țuică reținută ca plată pentru fiert.

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținută la batoză, la moară etc. drept plată în natură pentru măcinat, treierat etc; vamă (1). [Pr.: u-ium] – Din bg. ujem, scr. ujam.

UI², uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723.

UIUM, uiumuri, s. n. Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe luată de deținătorul unei mori sau al unei batoze drept plată pentru măcinat sau treierat. La o spărtură a zăgazului, lîngă mal, și-a făcut un turc moară și-a lăsat slugă, morar, să îngrijească pietrele și uiemaș să ia rumînilor uiumul. STANCU, D. 22. Se mînia tare pentru nedreptățile ce îndura... la uium din pricina morarilor. SADOVEANU, O. L. 131. – Variantă: uim (SLAVICI, V. P. 7) s. n.

UI², uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui¹.

UIUM ~uri n. Cantitate de cereale sau de făină reținută la batoză sau la moară drept plată în natură pentru treierat sau măcinat. /<bulg. ujem, sb. ujam

oiem (uium) n. partea de făină sau grăunțe ce se dă morarului drept plată pentru măcinat. [Slovean UĬEM, măcinat].

uium n. V. oiem.

oĭém, V. uĭum.

oim, V. uĭum.

uĭúm și huĭúm n., pl. urĭ (vsl. *uĭemŭ, d. uimati, a lua, a substrage; nsl. ujém, sîrb. ujam, bg. uem. V. uĭmesc). Jormă, dejmă, ușur, vamă, zecĭuĭală, partea de cereale pe care țăraniĭ o daŭ moraruluĭ îld. banĭ p. măcinat. – Și oĭém (Arg. Dîmb.) și oim (Vl. Ilf.) și oĭúm. V. avaĭet.

ui (pop.) interj.

uium s. n., pl. uiumuri

uium s. n., pl. uiumuri

uium s. n., pl. uiumuri

uium

UI vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

UIUM s. (Mold.) vamă. (~ul se lua la moară, pentru măcinat.)

ui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

UIUM s. (Mold.) vamă. (~ se lua la moară pentru măcinat.)

oiem (-muri), s. n. – Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținuțe ca plată la moară, la treierat etc. – Var. oem, oim, ui(u)m. Megl. uiem. Sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem, sb., cr. ujam (Miklosich, Lexicon, 1044; Cihac, II, 723).

oium, s.n. – v. uium („vamă”).

ui, interj. – Vai: „Ui de mine, părinte” (Papahagi, 1925: 309: Vad). – Onomatopee (DEX, MDA).

uium, uiumuri, (oium), s.n. – (reg.) Plată (în natură) de făină sau grăunțe, pentru măcinat. – Din bg. ujem, srb. ujam (DEX, MDA); din sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem (Scriban; Cihac, cf. DER).

uium, -uri, (oium), s.n. – Plată (în natură) de făină sau grăunțe, pentru măcinat. – Din srb. ujam (DEX); Din sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem (Cihac cf. DER).

O.I.M. v. Organizația Internațională a Muncii.

uium, uiumuri s. n. mită.