opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tutuc1 [At: CADE / V: (reg) tiutiuc sn / Pl: ~uci / E: tc kütük] 1 sm (Ban; Olt) Bucată de lemn scurtă și groasă Si: butuc. 2 av (Reg; îe) A îngheța (sau a se face) ~ A îngheța foarte tare. 3 sm (Reg; îf tiutiuc) Butucul rotamlui. 4 sm (Reg) Jujeu la porc.

tutuc2, ~ă a [At: COMAN, GL. / Pl: ~uci, ~uce / E: tut2 + -uc] (Reg) Naiv.

TUTÚC tutuci, s. m. (Olt., Ban.) Butuc (1). Se așază fiecare pe un tutuc și se apucă de muls. POP.

TUTÚC, tutuci, s. m. (Reg.) Bucată de lemn scurtă; butuc.

tutúc m. Ban. Olt. Scurtătură (de lemn). Butuc. Adv. A îngheța tutuc, a îngheța bocnă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUTÚC s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.

tutuc s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TUTUC subst. „lemn scurt, opritoare” var. tiutiuc. 1. Tutuc fam., act. 2. Tiuntiuc fam. (Acte mss Filipeștii de Pădure).

Intrare: Tutuc
Tutuc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tutuc
Intrare: tutuc
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutuc
  • tutucul
  • tutucu‑
plural
  • tutuci
  • tutucii
genitiv-dativ singular
  • tutuc
  • tutucului
plural
  • tutuci
  • tutucilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tutuc

etimologie: