5 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUTU, tutuuri, s. n. Costum de dans pentru balerine (în dansul clasic), făcut din mai multe fuste suprapuse scurte și transparente. [Pr.: tütü] – Din fr. tutu.

tutu sn [At: DEX / P: tü-tü / E: fr tutu] Costum de dans pentru balerine (în dansul clasic), făcut din mai multe fuste din tul, scurte și încrețite.

TUTU, tutuuri, s. n. Costum de dans pentru balerine (în dansul clasic), făcut din mai multe fuste suprapuse scurte și transparente. [Pr.: tütü] – Din fr. tutu.

TUTU s.n. Fustă din tul scurtă și încrețită (purtată de dansatoare, de balerine). [Pron. tü-tü. / < fr. tutu].

TUTU [TÜTÜ] s. n. costum de scenă purtat de dansatoare, de balerine, din mai multe fuste din tul, scurte și încrețite, suprapuse. (< fr. tutu)

tutu s. n.„Azi le-au luat locul simplitatea, asceza chiar. Celebra «tutu» (fustă încrețită de tul) e acum înlocuită cu maioul colant și salopeta de lucru.” Cont. 8 II 74 p. 12. ◊ „Un «policier» în «tutu» – cum l-au numit cronicarii de specialitate. În imagine – o scenă din spectacolul coregrafic «Le Concours».” R.lit. 23 V 85 p. 22 [pron. tütü] (din. fr. tutu; DEX, DN3; cuvântul este mai vechi în rom.)

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.

tut1 sn [At: ALR I, 1458/129 / Pl: ~uri / E: fo] (Reg) Bucium1 (1).

tut2, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: tuți, ~e / E: ger Tute] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) slabă de minte Si: prostănac, tont (1-2), (reg) tutălău (1). 3-4 smf, a (Persoană) lipsită de îndemânare Si: nătâng. 5 sf Persoană leneșă. 6 sf Persoană neîngrijită. 7 sf Persoană plină de răutate. 8 sf Persoană care vorbește prea mult. 9 sf Câine leneș. 10 sf Câine slab Si: (pop) javră.

țuțu [At: ALR II/I MN 71, 2 659/836 / V: țâțu / Pl: (4) ~ri / E: fo] 1 i (Olt; Mun; rep) Cuvânt cu care se însoțește datul în leagăn, săltatul pe genunchi etc. Si: huța. 2 i (Olt; Mun; îe) A da (pe cineva) ~ A legăna pe cineva. 3 i (Reg; cu valoare verbală; îf țâțu) Nani. 4 s (Mun) Leagăn în care se balansează cineva Si: (reg) țițeică1 (4).

ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Regional) Proeminență cărnoasă. Ia puiul și-i arde țuțul (moțul) acela de carne în vîrf. ȘEZ. VI 84.

tut, -ă adj. (cp. cu tont, după fonetizmu sîrbesc și rusesc, care preface pe on în u). Maram. Tont.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tutu (fr.) [pron. fr. tütü] s. n., pl. tutu-uri [pron. tütüuri]

tutu (fr.) [pron. tütü] s. n., art. tutu-ul; pl. tutu-uri

tutu s. n. [pron. fr. tütü], art. tutuul; pl. tutuuri

țuț2 (reg.) s. n., pl. țuțuri

țuț1 (fam.) adj. invar. (în: a rămâne ~)

tut adj. m., pl. tuți; f. sg. tută, pl. tute

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țuț adv. – Păcălit, tras pe sfoară. Creație expresivă, care se bazează pe ideea de „ascuțit”. Imaginea trebuie să fie aceea de bot, ca în expresia cu buzele umflate, sau a pune cioc „a înșela”. Cf. toate cuvintele cu aceeași consonanță care traduce aceeași idee de „vîrf”, țiglă, țîță, țugu, țurcă.Der. țuță (var. Olt. țoță), s. f. (stog, claie, morman); țuțui(a), vb. ( a face vîrf, a vîrfui; refl., a se cățăra, a se cocoța); țuțui, s. n. (vîrf, pisc), cf. țugui; țuțul, s. n. (Arg., penis); țuțuian, s. m. (muntean, nume care se dă în Munt. transilvănenilor; cioban, țăran; mitocan); țuțuiancă, s. f. (transilvăneancă; un anumit dans popular); țuțuienesc, adj. (transilvan; muntean); țuțura, vb. (Trans., a se lua de ciuf, a se părui); țuțuroi (var. țuțur), s. n. (țurțur; robinet), cf. țurțur; țunțurliu, adj. (încîlcit, mîzgălit).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tut, -ă, tuți, -e, adj. (reg.) 1. prost, tont. 2. leneș, prăpădit, rău, murdar.

tut, -ă, tuți, -te, adj. – (reg.) Prost, tont (Țiplea, 1906). (Maram.). – Cf. tont (Scriban); din germ. Tute „claxon, trompetă” (MDA).

tut, -ă, adj. – Prost, tont (Țiplea 1906). – Din germ. Tute.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lăsa țuț (pe cineva) expr. (intl.) 1. a-i fura (cuiva) totul. 2. a lăsa (pe cineva) fără un ban. 3. a înșela (pe cineva), a păcăli (pe cineva). 4. a uimi (pe cineva), a ului (pe cineva).

țuț adj. invar. bun; frumos; de calitate superioară; excelent.

Intrare: tutu
  • pronunție: tütü
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutu
  • tutu-ul
  • tutu-u‑
plural
  • tutu-uri
  • tutu-urile
genitiv-dativ singular
  • tutu
  • tutu-ului
plural
  • tutu-uri
  • tutu-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: tut
tut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tut
  • tutul
  • tutu‑
  • tu
  • tuta
plural
  • tuți
  • tuții
  • tute
  • tutele
genitiv-dativ singular
  • tut
  • tutului
  • tute
  • tutei
plural
  • tuți
  • tuților
  • tute
  • tutelor
vocativ singular
plural
Intrare: țuț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuț
  • țuțul
  • țuțu‑
plural
  • țuțuri
  • țuțurile
genitiv-dativ singular
  • țuț
  • țuțului
plural
  • țuțuri
  • țuțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Țuțu
Țuțu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țuțu
Intrare: țuțu
țuțu interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țuțu
țâțu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tutu, tutu-urisubstantiv neutru

  • 1. Costum de dans pentru balerine (în dansul clasic), făcut din mai multe fuste suprapuse scurte și transparente. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

țuț, țuțurisubstantiv neutru

regional
  • 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ia puiul și-i arde țuțul (moțul) acela de carne în vîrf. ȘEZ. VI 84. DLRLC
  • chat_bubble (și) adverbial A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.