2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURTÍRE, turtiri, s. f. Acțiunea de a (se) turtiV. turti.

TURTÍRE, turtiri, s. f. Acțiunea de a (se) turtiV. turti.

turtire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: turti] 1 Deformare a unui obiect prin lovire, apăsare, comprimare, până când acesta ia o formă lățită, întinsă, ca o turtă (1) Si: (reg) turtitură (1). 2 Strivire (a cuiva sau a ceva) Si: (reg) turtitură (2). 3 (Pfm; fig) Pierdere a forțelor, a energiei Si: vlăguire. 4 (Pfm; fig) Pierdere a curajului, a elanului Si: descurajare. 5 (Pfm; fig) Îmbătare cu alcool.

TURTÍRE, turtiri, s. f. Acțiunea de a (se) turti.

TURTÍ, turtesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦ Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. Fig. (Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din turtă.

TURTÍ, turtesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦ Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. Fig. (Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din turtă.

turti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: turtă] 1-2 vtr A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare, căpătând o formă lățită, întinsă, ca o turtă (1) Si: (reg) a (se) plahniți, a (se) târși1 (5-6). 3 vt A strivi (pe cineva sau ceva), accidentând. 4 vt (Pop; pex) A ucide prin strivire sau prin zdrobirea capului. 5 vt (Pfm; fig) A bate pe cineva foarte tare. 6 vt (Pfm; fig) A nimici (pe cineva sau ceva) Si: a distruge. 7 vt (Pfm; fig) A depăși pe cineva în pricepere, cunoștințe etc. 8 vt (Pfm; fig) A învinge pe cineva într-o discuție. 9 vt (Pfm; fig; c. i. bani) A cheltui (7). 10-11 vtr (Pfm; fig) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia Si: a (se) vlăgui, (pop) a (se) blegi. 12-13 vtr (Pfm; fig) A face să-și piardă sau a-și pierde curajul, elanul Si: a (se) descuraja. 14-15 vtr (Pfm; fig) A (se) îmbăta foarte tare.

TURTÍ, turtesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma (prin lovire, apăsare, tescuire) făcînd să capete o formă lățită ca o turtă; a strivi cu o lovitură (și a ucide). Copiii gălăgioși se strînseseră la căldură; pe-alocuri, unii își turteau nasurile de geamurile murdare. SADOVEANU, O. IV 170. Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi... înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67. Turti cu necaz mucul unei țigări... de buza ceștii. BART, S. M. 85. Buzduganul se-nvîrtea, Ca un vultur s-abătea, Pe păgîni îi și turtea. ALECSANDRI, P. III 416. ◊ Fig. Se bucura că sărbătorește anul nou cu părinții și rudele în casa mică, pe care case mari au înghesuit-o cu vremea și au turtit-o. PAS, Z. I 77. ◊ Expr. A-i turti (cuiva) fesul v. fes.Refl. Luînd buzduganul, îl aruncă în slava cerului și, cînd căzu jos, se turti. ISPIRESCU, L. 139. Dete-n sabii să se taie: Sabia mi se turtea. TEODORESCU, P. P. 32. 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. Ce mai de-a cumpărături... dar și bani mulți am turtit. CONTEMPORANUL, VI 24. 3. Refl. Fig. A se muia, a-și pierde vlaga. Bea de se turtește și cocă se face. PANN, P. V. I 164.

A TURTÍ ~ésc tranz. 1) A face să se turtească; a strivi; a chiflici. 2) fig. (despre treburi, griji etc.) A apăsa peste măsură, doborând. /Din turtă

A SE TURTÍ mă ~ésc intranz. 1) A pierde forma (prin apăsare, presare, strângere etc.); a se strivi. 2) fig. fam. A se îmbăta peste măsură; a se face turtă. /Din turtă

turtì v. 1. a face turtă, a lăți prin apăsare; 2. fam. a se îmbăta rău.

turtésc v. tr. (d. turtă). Lățesc pin apesare: mĭ-aĭ turtit fesu (V. fes). Fig. Iron. Prefac în turtă pin bătaĭe: fugĭ de aicĭ, că te turtesc! Zdrobesc pin știință, pin glorie: acest poetastru a fost turtit de un poet. Îmbăt răŭ: vinu cel vechĭ îl turtise.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turtíre s. f., g.-d. art. turtírii; pl. turtíri

turtíre s. f., g.-d. art. turtírii; pl. turtíri

turtí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtésc, imperf. 3 sg. turteá; conj. prez. 3 să turteáscă

turtí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtésc, imperf. 3 sg. turteá; conj. prez. 3 sg. și pl. turteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURTIRE s. stîlcire, strivire, zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) stropșire, zobire, (înv.) stropșitură. (~ unei insecte.)

TURTÍ vb. v. ameți, blegi, chercheli, îmbăta, moleși, muia, turmenta.

TURTÍ vb. 1. v. strivi. 2. v. teși.

turti vb. v. AMEȚI. BLEGI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. MOLEȘI. MUIA. TURMENTA.

TURTI vb. 1. a stîlci, a strivi, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a teși, (reg.) a tîrși. (A ~ un obiect.)

arată toate definițiile

Intrare: turtire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turtire
  • turtirea
plural
  • turtiri
  • turtirile
genitiv-dativ singular
  • turtiri
  • turtirii
plural
  • turtiri
  • turtirilor
vocativ singular
plural
Intrare: turti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turti
  • turtire
  • turtit
  • turtitu‑
  • turtind
  • turtindu‑
singular plural
  • turtește
  • turtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turtesc
(să)
  • turtesc
  • turteam
  • turtii
  • turtisem
a II-a (tu)
  • turtești
(să)
  • turtești
  • turteai
  • turtiși
  • turtiseși
a III-a (el, ea)
  • turtește
(să)
  • turtească
  • turtea
  • turti
  • turtise
plural I (noi)
  • turtim
(să)
  • turtim
  • turteam
  • turtirăm
  • turtiserăm
  • turtisem
a II-a (voi)
  • turtiți
(să)
  • turtiți
  • turteați
  • turtirăți
  • turtiserăți
  • turtiseți
a III-a (ei, ele)
  • turtesc
(să)
  • turtească
  • turteau
  • turti
  • turtiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turtire

  • 1. Acțiunea de a (se) turti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strivire

etimologie:

  • vezi turti
    surse: DEX '98 DEX '09

turti

  • 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Copiii gălăgioși se strînseseră la căldură; pe-alocuri, unii își turteau nasurile de geamurile murdare. SADOVEANU, O. IV 170.
      surse: DLRLC
    • Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi... înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67.
      surse: DLRLC
    • Turti cu necaz mucul unei țigări... de buza ceștii. BART, S. M. 85.
      surse: DLRLC
    • figurat Se bucura că sărbătorește anul nou cu părinții și rudele în casa mică, pe care case mari au înghesuit-o cu vremea și au turtit-o. PAS, Z. I 77.
      surse: DLRLC
    • Luînd buzduganul, îl aruncă în slava cerului și, cînd căzu jos, se turti. ISPIRESCU, L. 139.
      surse: DLRLC
    • Dete-n sabii să se taie: Sabia mi se turtea. TEODORESCU, P. P. 32.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat familiar A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descuraja muia attach_file un exemplu
    exemple
    • Bea de se turtește și cocă se face. PANN, P. V. I 164.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Ce mai de-a cumpărături... dar și bani mulți am turtit. CONTEMPORANUL, VI 24.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat familiar A (se) îmbăta (tare).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: îmbăta

etimologie:

  • turtă
    surse: DEX '98 DEX '09