2 intrări

24 de definiții

din care

Explicative DEX

TURTIRE, turtiri, s. f. Acțiunea de a (se) turtiV. turti.

TURTIRE, turtiri, s. f. Acțiunea de a (se) turtiV. turti.

turtire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: turti] 1 Deformare a unui obiect prin lovire, apăsare, comprimare, până când acesta ia o formă lățită, întinsă, ca o turtă (1) Si: (reg) turtitură (1). 2 Strivire (a cuiva sau a ceva) Si: (reg) turtitură (2). 3 (Pfm; fig) Pierdere a forțelor, a energiei Si: vlăguire. 4 (Pfm; fig) Pierdere a curajului, a elanului Si: descurajare. 5 (Pfm; fig) Îmbătare cu alcool.

TURTIRE, turtiri, s. f. Acțiunea de a (se) turti.

TURTI, turtesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦ Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. Fig. (Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din turtă.

TURTI, turtesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. ♦ Tranz. A strivi pe cineva (accidentând, omorând). 2. Fig. (Fam.) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. 3. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta (tare). – Din turtă.

turti [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tesc / E: turtă] 1-2 vtr A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare, căpătând o formă lățită, întinsă, ca o turtă (1) Si: (reg) a (se) plahniți, a (se) târși1 (5-6). 3 vt A strivi (pe cineva sau ceva), accidentând. 4 vt (Pop; pex) A ucide prin strivire sau prin zdrobirea capului. 5 vt (Pfm; fig) A bate pe cineva foarte tare. 6 vt (Pfm; fig) A nimici (pe cineva sau ceva) Si: a distruge. 7 vt (Pfm; fig) A depăși pe cineva în pricepere, cunoștințe etc. 8 vt (Pfm; fig) A învinge pe cineva într-o discuție. 9 vt (Pfm; fig; c. i. bani) A cheltui (7). 10-11 vtr (Pfm; fig) A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia Si: a (se) vlăgui, (pop) a (se) blegi. 12-13 vtr (Pfm; fig) A face să-și piardă sau a-și pierde curajul, elanul Si: a (se) descuraja. 14-15 vtr (Pfm; fig) A (se) îmbăta foarte tare.

TURTI, turtesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma (prin lovire, apăsare, tescuire) făcînd să capete o formă lățită ca o turtă; a strivi cu o lovitură (și a ucide). Copiii gălăgioși se strînseseră la căldură; pe-alocuri, unii își turteau nasurile de geamurile murdare. SADOVEANU, O. IV 170. Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi... înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67. Turti cu necaz mucul unei țigări... de buza ceștii. BART, S. M. 85. Buzduganul se-nvîrtea, Ca un vultur s-abătea, Pe păgîni îi și turtea. ALECSANDRI, P. III 416. ◊ Fig. Se bucura că sărbătorește anul nou cu părinții și rudele în casa mică, pe care case mari au înghesuit-o cu vremea și au turtit-o. PAS, Z. I 77. ◊ Expr. A-i turti (cuiva) fesul v. fes.Refl. Luînd buzduganul, îl aruncă în slava cerului și, cînd căzu jos, se turti. ISPIRESCU, L. 139. Dete-n sabii să se taie: Sabia mi se turtea. TEODORESCU, P. P. 32. 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. Ce mai de-a cumpărături... dar și bani mulți am turtit. CONTEMPORANUL, VI 24. 3. Refl. Fig. A se muia, a-și pierde vlaga. Bea de se turtește și cocă se face. PANN, P. V. I 164.

A SE TURTI mă ~esc intranz. 1) A pierde forma (prin apăsare, presare, strângere etc.); a se strivi. 2) fig. fam. A se îmbăta peste măsură; a se face turtă. /Din turtă

A TURTI ~esc tranz. 1) A face să se turtească; a strivi; a chiflici. 2) fig. (despre treburi, griji etc.) A apăsa peste măsură, doborând. /Din turtă

turtì v. 1. a face turtă, a lăți prin apăsare; 2. fam. a se îmbăta rău.

turtésc v. tr. (d. turtă). Lățesc pin apesare: mĭ-aĭ turtit fesu (V. fes). Fig. Iron. Prefac în turtă pin bătaĭe: fugĭ de aicĭ, că te turtesc! Zdrobesc pin știință, pin glorie: acest poetastru a fost turtit de un poet. Îmbăt răŭ: vinu cel vechĭ îl turtise.

Ortografice DOOM

turtire s. f., g.-d. art. turtirii; pl. turtiri

turtire s. f., g.-d. art. turtirii; pl. turtiri

turtire s. f., g.-d. art. turtirii; pl. turtiri

turti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtesc, 3 sg. turtește, imperf. 1 turteam; conj. prez. 1 sg. să turtesc, 3 să turtească

turti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtesc, imperf. 3 sg. turtea; conj. prez. 3 să turtească

turti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turtesc, imperf. 3 sg. turtea; conj. prez. 3 sg. și pl. turtească

Argou

a-i turti (cuiva) fesul expr. a face (pe cineva) să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie.

turti, turtesc v. r. 1. a-și pierde forțele / energia 2. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta

Sinonime

TURTIRE s. v. strivire.

TURTIRE s. stîlcire, strivire, zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) stropșire, zobire, (înv.) stropșitură. (~ unei insecte.)

TURTI vb. 1. v. strivi. 2. v. teși.

TURTI vb. v. ameți, blegi, chercheli, îmbăta, moleși, muia, turmenta.

turti vb. v. AMEȚI. BLEGI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. MOLEȘI. MUIA. TURMENTA.

TURTI vb. 1. a stîlci, a strivi, a zdrobi, (pop.) a stropși, a zobi, (înv. și reg.) a struci, (Ban. și Transilv.) a zdroși, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. a teși, (reg.) a tîrși. (A ~ un obiect.)

Intrare: turtire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turtire
  • turtirea
plural
  • turtiri
  • turtirile
genitiv-dativ singular
  • turtiri
  • turtirii
plural
  • turtiri
  • turtirilor
vocativ singular
plural
Intrare: turti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turti
  • turtire
  • turtit
  • turtitu‑
  • turtind
  • turtindu‑
singular plural
  • turtește
  • turtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turtesc
(să)
  • turtesc
  • turteam
  • turtii
  • turtisem
a II-a (tu)
  • turtești
(să)
  • turtești
  • turteai
  • turtiși
  • turtiseși
a III-a (el, ea)
  • turtește
(să)
  • turtească
  • turtea
  • turti
  • turtise
plural I (noi)
  • turtim
(să)
  • turtim
  • turteam
  • turtirăm
  • turtiserăm
  • turtisem
a II-a (voi)
  • turtiți
(să)
  • turtiți
  • turteați
  • turtirăți
  • turtiserăți
  • turtiseți
a III-a (ei, ele)
  • turtesc
(să)
  • turtească
  • turteau
  • turti
  • turtiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turtire, turtirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) turti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strivire
etimologie:
  • vezi turti DEX '98 DEX '09

turti, turtescverb

  • 1. A (se) deforma prin lovire, apăsare, comprimare etc., căpătând o formă lățită, întinsă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii gălăgioși se strînseseră la căldură; pe-alocuri, unii își turteau nasurile de geamurile murdare. SADOVEANU, O. IV 170. DLRLC
    • format_quote Mîinile mari, noduroase, sprijineau capela pe genunchi... înfricoșate parcă să n-o turtească. REBREANU, R. I 67. DLRLC
    • format_quote Turti cu necaz mucul unei țigări... de buza ceștii. BART, S. M. 85. DLRLC
    • format_quote figurat Se bucura că sărbătorește anul nou cu părinții și rudele în casa mică, pe care case mari au înghesuit-o cu vremea și au turtit-o. PAS, Z. I 77. DLRLC
    • format_quote Luînd buzduganul, îl aruncă în slava cerului și, cînd căzu jos, se turti. ISPIRESCU, L. 139. DLRLC
    • format_quote Dete-n sabii să se taie: Sabia mi se turtea. TEODORESCU, P. P. 32. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A strivi pe cineva (accidentând, omorând). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: strivi
      • format_quote Buzduganul se-nvîrtea, Ca un vultur s-abătea, Pe păgîni îi și turtea. ALECSANDRI, P. III 416. DLRLC
  • 2. figurat familiar A face să-și piardă sau a-și pierde forțele, energia; a face să-și piardă sau a-și pierde elanul, încrederea, curajul să întreprindă ceva; a (se) descuraja. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bea de se turtește și cocă se face. PANN, P. V. I 164. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat Distruge, nimici, prăpădi. DLRLC
    • format_quote Ce mai de-a cumpărături... dar și bani mulți am turtit. CONTEMPORANUL, VI 24. DLRLC
  • 4. figurat familiar A (se) îmbăta (tare). DEX '09 DEX '98
    sinonime: îmbăta
etimologie:
  • turtă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.