2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURMENTÁT, -Ă, turmentați, -te, adj. (Livr.) Beat. – V. turmenta.

TURMENTÁT, -Ă, turmentați, -te, adj. (Livr.) Beat. – V. turmenta.

turmentat, ~ă a [At: HASDEU, I. C. I, 17 / V: (înv) tor~ / Pl: ~ați, ~e / E: turmenta cf fr tourmente] (Liv) 1 (D. persoane) Frământat2 (6). 2 (D. terenuri) Care are un relief accidentat, cu aspect neregulat. 3 (Pct) Care prezintă straturi suprapuse. 4 Amețit de băutură Si: beat.

TURMENTÁT, -Ă, turmentați, -te, adj. (Rar) Beat. Nu sînt turmentat... coană Joițico. CARAGIALE, O. I 118.

TURMENTÁT, -Ă adj. 1. (Liv.) Amețit de băutură; beat. 2. Chinuit; înnebunit. [< turmenta].

turmentat a. fam. beat: cetățean turmentat.

*turmentát, -ă adj. (fr. tourmenté). Barb. Rar. Iron. Beat: un cetățean turmentat (saŭ: turmentat de băutură).

TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter.

turmenta [At: HELIADE, O. I, 390 / Pzi: ~tez, (înv) ~ment / E: fr tourmenter] (Liv) 1 vt (C. i. persoane) A frământa (10). 2 vt A deranja (4). 3-4 vtr A (se) ameți de băutură Si: a (se) îmbăta.

TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. și tranz. (Livr.) A (se) îmbăta. – Din fr. tourmenter.

TURMENTÁ, turmentez, vb. I. Refl. (Rar) A se îmbăta.

TURMENTÁ vb. I. 1. refl., tr. (Liv.) A (se) îmbăta. 2. tr. A chinui, a înnebuni. [< fr. tourmenter].

TURMENTÁ vb. I. refl., tr. a (se) îmbăta. II. tr. a ameți, a zăpăci. (< fr. tourmenter)

A SE TURMENTÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de ebrietate în urma consumului excesiv de alcool; a deveni beat; a se îmbăta. /<fr. tourmenter

A TURMENTÁ ~éz tranz. A face să se turmenteze. /<fr. tourmenter

turmentà v. 1. a chinui: boala îl turmentă; 2. a importuna: creditorii îl turmentă.

*turmentéz v. tr. (fr. tourmenter, d. tourment, chin, zbucĭum; lat. tormentum, d. torquére, a întoarce, a suci). Barb. Chinuĭesc, zbucĭum: boala, grijile, creditoriĭ îl turmentează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turmentá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 turmenteáză

turmentá vb., ind. prez. 1 sg. turmentéz, 3 sg. și pl. turmenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURMENTAT adj. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (Om ~.)

arată toate definițiile

Intrare: turmentat
turmentat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turmentat
  • turmentatul
  • turmentatu‑
  • turmenta
  • turmentata
plural
  • turmentați
  • turmentații
  • turmentate
  • turmentatele
genitiv-dativ singular
  • turmentat
  • turmentatului
  • turmentate
  • turmentatei
plural
  • turmentați
  • turmentaților
  • turmentate
  • turmentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: turmenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turmenta
  • turmentare
  • turmentat
  • turmentatu‑
  • turmentând
  • turmentându‑
singular plural
  • turmentea
  • turmentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turmentez
(să)
  • turmentez
  • turmentam
  • turmentai
  • turmentasem
a II-a (tu)
  • turmentezi
(să)
  • turmentezi
  • turmentai
  • turmentași
  • turmentaseși
a III-a (el, ea)
  • turmentea
(să)
  • turmenteze
  • turmenta
  • turmentă
  • turmentase
plural I (noi)
  • turmentăm
(să)
  • turmentăm
  • turmentam
  • turmentarăm
  • turmentaserăm
  • turmentasem
a II-a (voi)
  • turmentați
(să)
  • turmentați
  • turmentați
  • turmentarăți
  • turmentaserăți
  • turmentaseți
a III-a (ei, ele)
  • turmentea
(să)
  • turmenteze
  • turmentau
  • turmenta
  • turmentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turmentat

etimologie:

  • vezi turmenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

turmenta

etimologie: