10 definiții pentru tumurug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUMURÚG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). – Din tc. tomruk.

TUMURÚG, tumurugi, s. m. (Reg.) Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții). – Din tc. tomruk.

tumurug sm [At: CADE / V: (reg) tomurluci, trum~, ~mbu~, ~rlac, ~rluc, ~ă sf / Pl: ~ugi / E: tc tomruk] 1 (Reg) Lemn lung, gros și cilindric (întrebuințat în construcții). 2 (Reg; îcs) La ~rluc Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (Mun; înv) Butuc în care se prindeau picioarele deținuților. 4 (Mun; pex) Închisoare.

TUMURÚG, tumurugi, s. m. (Învechit) Lemn gros și rotund (întrebuințat în construcții); trunchi; buștean. Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de... grinzi, ista de tumurugi. CREANGĂ, P. 48. Pleacă și rîndunelele, rosti bătrîna, întorcînd răpede luntrea ca să nu se lovească de un tumurug mare ce plutea pe apă. CONTEMPORANUL, VII 29. Am mers prin Tarnof, tîrg mărișor... cu un pod pe apa Biala, fără nici un tumurug. KOGĂLNICEANU, S. 8.

TUMURÚG ~gi m. înv. reg. Trunchi de copac, lung și rotund, folosit în construcții. /<turc. tomruk

tumurug n. Mold. buturugă; butuc: ist copac e bun de grinzi, ista de tumurugi CR. [Turc. TUMURUG, butuc, închisoare].

tumurúg m. (turc. tumuruk, tomruk, tombruk, buștean, butuc [de ex., de prins picĭoarele deținuților]; ngr. tumbrúki [scris tumprúki], bg. tumruk). Mold. Stîlp gros de lemn (ca ceĭ de la poartă). Munt. (tumurlúc și -úg). Butuc de prins picĭoarele deținuților. Iron. A ședea la tumurluc, a ședea la’nchisoare. V. bulamac, dibă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tumurúg (reg.) s. m., pl. tumurúgi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tumurug
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tumurug
  • tumurugul
  • tumurugu‑
plural
  • tumurugi
  • tumurugii
genitiv-dativ singular
  • tumurug
  • tumurugului
plural
  • tumurugi
  • tumurugilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tumurug

  • 1. regional Bucată de lemn lungă, groasă, cilindrică (întrebuințată în construcții).
    exemple
    • Începe a chiti copacii trebuitori: ista-i bun de... grinzi, ista de tumurugi. CREANGĂ, P. 48.
      surse: DLRLC
    • Pleacă și rîndunelele, rosti bătrîna, întorcînd răpede luntrea ca să nu se lovească de un tumurug mare ce plutea pe apă. CONTEMPORANUL, VII 29.
      surse: DLRLC
    • Am mers prin Tarnof, tîrg mărișor... cu un pod pe apa Biala, fără nici un tumurug. KOGĂLNICEANU, S. 8.
      surse: DLRLC

etimologie: