tumurúg m. (turc. tumuruk, tomruk, tombruk, buștean, butuc [de ex., de prins picĭoarele deținuților]; ngr. tumbrúki [scris tumprúki], bg. tumruk). Mold. Stîlp gros de lemn (ca ceĭ de la poartă). Munt. (tumurlúc și -úg). Butuc de prins picĭoarele deținuților. Iron. A ședea la tumurluc, a ședea la’nchisoare. V. bulamac, dibă.