2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÓMPĂ, trompe, s. f. 1. Excrescență cărnoasă în formă de tub, care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat. ♦ Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt). 2. Canal prin care se elimină ovulele formate în ovar. 3. (În sintagma) Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legătura între timpan și faringe. 4. Aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc., pentru a realiza un vid. 5. Element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular. – Din fr. trompe.

TRÓMPĂ, trompe, s. f. 1. Excrescență cărnoasă în formă de tub, care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat. ♦ Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt). 2. Canal prin care se elimină ovulele formate în ovar. 3. (În sintagma) Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legătura între timpan și faringe. 4. Aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc., pentru a realiza un vid. 5. Element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular. – Din fr. trompe.

trompă1 sf [At: AR (1829), 1751/11 / V: (îvr) ~mbă / Pl: ~pe / E: fr trompe, it tromba] 1 (Înv) Trompetă (1). 2 (Îvr) Corn1 de vânătoare. 3 (Fam) Claxon. 4 (Pan) Organ muscular tubular provenit mai ales din dezvoltarea musculaturii nărilor care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat Si: (îvr) trombă1 (5). 5 (Pan) Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate și la insecte (care servește la supt) Si: (îvr) trombă1 (6). 6 (Atm; îs) ~pa lui Eustache (sau Eustah), ori (rar) ~pa urechii Canal interior al urechii, care face legătura între timpan și faringe Si: (îvr) trompeta (4) lui Eustache, trâmbița (9) lui Eustaș. 7 (Atm; șîs ~ uterină) Canal prin care se elimină ovulele formate în ovar Si: oviduct, (îvr) trompeta (3) mătricei. 8 (Teh; șîs ~ de apă) Dispozitiv folosit în scopul realizării vidului prin antrenarea gazului de către o vână de apă sub presiune. 9 (Îvr; șîs ~mbă de vânt) Tub (de pânză sau de metal) prin care se ventilează încăperile de jos ale unui vapor. 10 (Înv; îs) ~mbă de zgură Canal pentru evacuarea zgurii. 11 (Aht) Element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular.

TRÓMPĂ2, trompe, s. f. 1. Excrescență cărnoasă în formă de tub, constituind prelungirea nasului la elefant, tapir și alte animale.** Organ format prin adaptarea pentru supt a maxilarelor unor insecte. ♦ Canal special servind la eliminarea celulelor sexuale formate în ovar. ♦ (În expr.) Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legătura între timpan și faringe. 2. Aparat folosit pentru ventilare sau pentru evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc. 3. (Învechit) Trîmbiță, trompetă. Trompeții începură a sufla în trompe. SANDU-ALDEA, U. P. 127.

TRÓMPĂ s.f. 1. Prelungire cărnoasă în formă de tub a nasului unor animale ca elefantul, tapirul etc. ♦ Organ în formă de tub, adaptat pentru supt, la unele insecte. ♦ Conductă, canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct. ♦ Trompa lui Eustache = canal interior al urechii care face legătura între timpan și faringe. 2. (Tehn.) Aparat folosit pentru evacuarea gazelor dintr-un recipient. 3. (Arhit.) Element de construcție, în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan octogonal. [< fr. trompe, cf. germ. Trumpa].

TRÓMPĂ s. f. 1. prelungire cărnoasă a nasului la elefant, tapir etc., pentru prinderea hranei și pentru apărare. ◊ organ adaptat pentru supt, la unele insecte. 2. canal prin care se elimină celulele sexuale formate în ovar; oviduct; salpinx. ♦ Trompa lui Eustache = canal interior al urechii între timpan și faringe. 3. (tehn.) carcasă metalică în care se montează lagărele unui arbore. ◊ aparat de laborator, din sticlă, pentru evacuarea aerului dintr-un recipient. 4. (arhit.) boltă de colț în consolă pentru susținerea unui element în relief față de planul fațadei. ◊ element de construcție, boltă trunchiată, înlesnind trecerea de la un plan pătrat la unul octogonal. (< fr. trompe)

TRÓMPĂ ~e f. 1) (la unele mamifere) Organ tubular membranos, care este o prelungire musculară a nasului și servește la pipăit și la apucat. 2) (la unele insecte) Organ bucal pentru supt. 3) Canal de eliminare a ovulelor formate în ovar. 4) Element arhitectural în formă de nișă boltită, situat lângă plafon în ungherele unei încăperi. /<fr. trompe, it. tromba

trompă f. 1. țeavă recurbată de aramă ce servă de sunat la vânătoare; 2. trâmbiță: trompa de moarte purtătoare EM.; 3. botul prelungit al elefantului; 4. Arhit. porțiune răsărită a bolții care susține un turnuleț; 5. Anat. trompa lui Eustațiu, conduct ce pune în comunicațiune timpanul urechii cu cavitatea posterioară a foselor nazale.

*trómpă f., pl. e (fr. trompe, d. vgerm. trumpe. V. trombă). Trompetă, trîmbiță (Rar). Trombă, proboscidă, bot (la elefant și la insecte). Arh. Boltă truncheată. Anat. Un conduct interior al urechiĭ. Trompa luĭ Eustațiŭ, un canal p. aer între gură și timpan.

TRÓMBĂ, trombe, s. f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; p. ext. coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.

TRÓMBĂ, trombe, s. f. 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși. ♦ Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; p. ext. coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. – Din fr. trombe.

trombă2 sf [At: DN3 / Pl: ~be / E: it tromba (clarino)] (Muz) Trompetă (1).

trombă1 sf [At: GENILIE, P. 62 / V: (înv) ~mpă / Pl: ~be / E: fr trombe, it tromba] 1 Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în juml ei însăși. 2 Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu viteză foarte mare. 3 (Pex) Coloană de fum, de praf, de zăpadă etc. ridicată de un vânt puternic Si: vârtej. 4 Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. 5-6 (Îvr) Trompă1 (4-5).

TRÓMBĂ, trombe, s. f. 1. Coloană de apă de formă conică, care se învîrtește cu mare iuțeală în jurul ei însăși, fiind ridicată de vîrtejurile de vînt. Corveta era să fie sorbită de-o trombă marină. BART, E. 275. Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători. CARAGIALE, N. F. 82. ♦ Vînt în formă de vîrtej, cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o viteză de patru pînă la cincizeci de metri pe secundă. ♦ Coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vînt puternic; vîrtej. Am fi ispitiți să comparăm... înaintarea chirovnicilor prin tromba de fum și de noroi a erupției... cu un episod de asalt. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. Crîmpeie de cîntece, strigăte, glume și înjurături se ridicau de jos, din fundul vasului, pe tromba de ventilație, pînă sus pe punte. BART, S. M. 96. – Variantă: trómpă (VLAHUȚĂ, O. A. III 138) s. f.

TRÓMBĂ2 s.f. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu tub circular; trompetă. [< it. tromba(clarino)].

TRÓMBĂ1 s.f. 1. Coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală. ♦ Coloană de fum, de praf ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. [< fr. trombe].

TRÓMBĂ s. f. 1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală. ♦ în ~ = vertiginos, rapid. ◊ coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej. 2. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte. (< fr. trombe, it. tromba)

trómbă s. f. în loc. adv. în trombă (franțuzism) Vertiginos, rapid ◊ „Degeaba, nicăieri nici un taxi [...] În sfârșit, unul a binevoit să ne ia străbătând în trombă Parisul [...]” R.lit. 27 XII 84 p. 20. ◊ „Mașina demarează în trombă, face la stânga [...]” R.l. 1 VII 93 p. 11; v. și R.lit. 18 X 84 p. 16, Lit. 21/93 p. 2, Ev.z. 1 XI 93 p. 4 (din fr. [entrer en] trombe)

TRÓMBĂ ~e f. 1) Vârtej puternic având înălțimea de câteva zeci de metri. 2) Coloană (de fum, zăpadă, apă etc.) ridicată în sus și răsucită de un vânt puternic; trâmbă. 3) mar. Tub prin care se aerisesc încăperile de jos ale unui vapor. /<fr. trombe, it. tromba

arată toate definițiile

Intrare: trompă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trompă
  • trompa
plural
  • trompe
  • trompele
genitiv-dativ singular
  • trompe
  • trompei
plural
  • trompe
  • trompelor
vocativ singular
plural
Intrare: trombă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trombă
  • tromba
plural
  • trombe
  • trombele
genitiv-dativ singular
  • trombe
  • trombei
plural
  • trombe
  • trombelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trompă
  • trompa
plural
  • trompe
  • trompele
genitiv-dativ singular
  • trompe
  • trompei
plural
  • trompe
  • trompelor
vocativ singular
plural

trompă

  • 1. Excrescență cărnoasă în formă de tub, care prelungește nasul la unele mamifere (elefant, tapir etc.) și care servește la pipăit, la apucat, la apărare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • 1.1. Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate (care servește la supt).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
  • 2. Canal prin care se elimină celulele sexuale (ovulele) formate în ovar; trompă uterină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX sinonime: oviduct salpinge salpinx
  • 3. (în) sintagmă Trompa lui Eustache = canal interior al urechii, care face legătura între timpan și faringe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX sinonime: salpinge
  • 4. tehnică Aparat folosit pentru ventilarea sau evacuarea gazelor dintr-un recipient, dintr-o încăpere etc., pentru a realiza un vid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • 5. tehnică Carcasă metalică în care se montează lagărele unui arbore.
    surse: MDN '00
  • 6. Element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
    • 6.1. arhitectură Boltă de colț în consolă pentru susținerea unui element în relief față de planul fațadei.
      surse: MDN '00
  • exemple
    • Trompeții începură a sufla în trompe. SANDU-ALDEA, U. P. 127.
      surse: DLRLC
  • 8. argou; argotic glumeț Nas mare.
    surse: Argou
  • 9. argou; argotic glumeț Cordon de aspirator.
    surse: Argou

etimologie:

trombă

  • 1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Corveta era să fie sorbită de-o trombă marină. BART, E. 275.
      surse: DLRLC
    • Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători. CARAGIALE, N. F. 82.
      surse: DLRLC
    • surse: MDN '00
    • 1.2. Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată (având înălțimea de câteva zeci de metri) și cu o mare viteză (patru până la cincizeci de metri pe secundă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • 1.2.1. prin extensiune Coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vântoasă vârtej attach_file un exemplu
        exemple
        • Am fi ispitiți să comparăm... înaintarea chirovnicilor prin tromba de fum și de noroi a erupției... cu un episod de asalt. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4.
          surse: DLRLC
  • 2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Crîmpeie de cîntece, strigăte, glume și înjurături se ridicau de jos, din fundul vasului, pe tromba de ventilație, pînă sus pe punte. BART, S. M. 96.
      surse: DLRLC
  • 3. Instrument muzical de suflat, din alamă, cu tub circular.
    surse: DN sinonime: trompetă (instrument)

etimologie: