trompă¹ sf [At: AR (1829), 175¹/11 / V: (îvr) ~mbă / Pl: ~pe / E: fr trompe, it tromba] 1 (Înv) Trompetă (1). 2 (Îvr) Corn¹ de vânătoare. 3 (Fam) Claxon. 4 (Pan) Organ muscular tubular provenit mai ales din dezvoltarea musculaturii nărilor care prelungește nasul la elefant, la tapir etc. și care servește la pipăit și la apucat Si: (îvr) trombă¹ (5). 5 (Pan) Prelungire a capului sau a gurii la unele animale nevertebrate și la insecte (care servește la supt) Si: (îvr) trombă¹ (6). 6 (Atm; îs) ~pa lui Eustache (sau Eustah), ori (rar) ~pa urechii Canal interior al urechii, care face legătura între timpan și faringe Si: (îvr) trompeta (4) lui Eustache, trâmbița (9) lui Eustaș. 7 (Atm; șîs ~ uterină) Canal prin care se elimină ovulele formate în ovar Si: oviduct, (îvr) trompeta (3) mătricei. 8 (Teh; șîs ~ de apă) Dispozitiv folosit în scopul realizării vidului prin antrenarea gazului de către o vână de apă sub presiune. 9 (Îvr; șîs ~mbă de vânt) Tub (de pânză sau de metal) prin care se ventilează încăperile de jos ale unui vapor. 10 (Înv; îs) ~mbă de zgură Canal pentru evacuarea zgurii. 11 (Aht) Element de construcție în formă de boltă trunchiată, înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal sau circular.