12 definiții pentru trivial

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] – Din fr. trivial, lat. trivialis.

TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] – Din fr. trivial, lat. trivialis.

trivial, ~ă a [At: COSTINESCU / P: ~vi-al / Pl: ~i, ~e / E: lat trivialis, fr trivial] 1 De rând Si: comun, obișnuit, ordinar. 2 (Înv; îs) Școală ~ă Școală elementară pentru tot poporul. 3 De prost gust Si: grosolan, vulgar. 4 (Mai ales d. vorbire, cuvinte etc.) Care este obscen Si: indecent, necuviincios, scabros.

TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. 1. De prost gust, vulgar, ordinar. Călătorul pleacă deprimat, chemat prea repede din visul său la o realitate trivială. RALEA, O. 86. Scrisorile sale... au ceva trivial; gluma lui e greoaie. Gesticulează, cîntă, lovește oamenii peste pîntece. GHEREA, ST. CR. I 15. Pentru aceasta... s-ar cere o știință... un fel de, dacă pot întrebuința acest cuvînt trivial, un fel de economie a sensibilității. CARAGIALE, T. II 200. 2. Obscen, indecent, scabros. Auzise de atîtea ori... glume nesărate, triviale. CAMILAR, N. I. 155. ◊ (Adverbial) Vorbele prietenului pîngăreau brutal, coborau trivial pe pămînt ceea ce era pur și inalterat în toată suferința lui și a Luminiței. C. PETRESCU, Î. II 102.

TRIVIÁL, -Ă adj. 1. (Liv.) Comun, de rând, obișnuit; evident. 2. Care are un caracter necuviincios; obscen, ordinar, vulgar, scabros. [Pron. -vi-al. / cf. fr. trivial, lat. trivialis < trivium – răspântie].

TRIVIÁL, -Ă adj. 1. comun, de rând, obișnuit; evident. 2. obscen, ordinar, indecent, vulgar, scabros. (< fr. trivial, lat. trivialis)

TRIVIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obișnuit; banal; vulgar; plat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de pudoare; foarte vulgar. Anecdotă ~ă. [Sil. -vi-al] /<fr. trivial

trivial a. 1. foarte comun, prea cunoscut: adevăruri triviale; 2. josnic, ordinar: expresiuni triviale. ║ n. ceea ce este trivial: a evita trivialul.

*triviál, -ă adj. (lat. trivialis, d. trivium, răspîntie de treĭ drumurĭ, d. tres, treĭ și via, drum. V. de-viez). Comun, ordinar, nedemn de salon: stil, cuvînt trivial. Adv. A te exprima trivial.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trivial (-vi-al) adj. m., pl. triviali; f. trivială, pl. triviale

triviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. triviáli; f. sg. triviálă, pl. triviále

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRIVIAL adj. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă, o atitudine ~.)

Intrare: trivial
trivial adjectiv
  • silabație: tri-vi-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trivial
  • trivialul
  • trivialu‑
  • trivia
  • triviala
plural
  • triviali
  • trivialii
  • triviale
  • trivialele
genitiv-dativ singular
  • trivial
  • trivialului
  • triviale
  • trivialei
plural
  • triviali
  • trivialilor
  • triviale
  • trivialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trivial, triviaadjectiv

  • 1. De prost gust. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Călătorul pleacă deprimat, chemat prea repede din visul său la o realitate trivială. RALEA, O. 86. DLRLC
    • format_quote Scrisorile sale... au ceva trivial; gluma lui e greoaie. Gesticulează, cîntă, lovește oamenii peste pîntece. GHEREA, ST. CR. I 15. DLRLC
    • format_quote Pentru aceasta... s-ar cere o știință... un fel de, dacă pot întrebuința acest cuvînt trivial, un fel de economie a sensibilității. CARAGIALE, T. II 200. DLRLC
    • format_quote Auzise de atîtea ori... glume nesărate, triviale. CAMILAR, N. I. 155. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Vorbele prietenului pîngăreau brutal, coborau trivial pe pămînt ceea ce era pur și inalterat în toată suferința lui și a Luminiței. C. PETRESCU, Î. II 102. DLRLC
  • 2. livresc De rând. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.