11 definiții pentru trivial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] – Din fr. trivial, lat. trivialis.

TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] – Din fr. trivial, lat. trivialis.

TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. 1. De prost gust, vulgar, ordinar. Călătorul pleacă deprimat, chemat prea repede din visul său la o realitate trivială. RALEA, O. 86. Scrisorile sale... au ceva trivial; gluma lui e greoaie. Gesticulează, cîntă, lovește oamenii peste pîntece. GHEREA, ST. CR. I 15. Pentru aceasta... s-ar cere o știință... un fel de, dacă pot întrebuința acest cuvînt trivial, un fel de economie a sensibilității. CARAGIALE, T. II 200. 2. Obscen, indecent, scabros. Auzise de atîtea ori... glume nesărate, triviale. CAMILAR, N. I. 155. ◊ (Adverbial) Vorbele prietenului pîngăreau brutal, coborau trivial pe pămînt ceea ce era pur și inalterat în toată suferința lui și a Luminiței. C. PETRESCU, Î. II 102.

TRIVIÁL, -Ă adj. 1. (Liv.) Comun, de rând, obișnuit; evident. 2. Care are un caracter necuviincios; obscen, ordinar, vulgar, scabros. [Pron. -vi-al. / cf. fr. trivial, lat. trivialis < trivium – răspântie].

TRIVIÁL, -Ă adj. 1. comun, de rând, obișnuit; evident. 2. obscen, ordinar, indecent, vulgar, scabros. (< fr. trivial, lat. trivialis)

TRIVIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obișnuit; banal; vulgar; plat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de pudoare; foarte vulgar. Anecdotă ~ă. [Sil. -vi-al] /<fr. trivial

trivial a. 1. foarte comun, prea cunoscut: adevăruri triviale; 2. josnic, ordinar: expresiuni triviale. ║ n. ceea ce este trivial: a evita trivialul.

*triviál, -ă adj. (lat. trivialis, d. trivium, răspîntie de treĭ drumurĭ, d. tres, treĭ și via, drum. V. de-viez). Comun, ordinar, nedemn de salon: stil, cuvînt trivial. Adv. A te exprima trivial.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triviál (-vi-al) adj. m., pl. triviáli; f. triviálă, pl. triviále

triviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. triviáli; f. sg. triviálă, pl. triviále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIVIAL adj. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă, o atitudine ~.)

Intrare: trivial
trivial adjectiv
  • silabație: -vi-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trivial
  • trivialul
  • trivialu‑
  • trivia
  • triviala
plural
  • triviali
  • trivialii
  • triviale
  • trivialele
genitiv-dativ singular
  • trivial
  • trivialului
  • triviale
  • trivialei
plural
  • triviali
  • trivialilor
  • triviale
  • trivialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)