TRAPEZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastică format dintr-o bară mobilă, legată la extremități cu două frânghii sau cabluri egale în lungime, fixate de plafon sau de o grindă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări și animale ținute în colivii sau cuști. 3. S. m. Mușchi plat în formă de patrulater situat în regiunea spatelui, începând de la ceafa. – Din fr. trapèze.

TRAPEZĂ, trapeze, s. f. Sală de mese într-o mănăstire; refectoriu, trapezare, trapezărie. – Din sl. trapeza.

trapa vi [At: ALECSANDRI, POEZII, 377 / Pzi: 3 trapă / E: trap¹] (Rar; d. cai) A merge la trap¹ (5).

trapeț sm vz trapez¹

trapez¹ [At: ASACHI, G. 57710 / V: (înv) ~eț sm, ~ion s / Pl: ~e sn, ~i sm / E: fr trapèze, lat trapezium, ger Trapez, ngr τραπέζιον] 1 sn Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2 sn (Îs) ~ dreptunghi (sau dreptunghic) Trapez¹ (1) care are una din laturile neparalele perpendiculară pe baze. 3 sn (Îs) ~ isoscel Trapez¹ (1) ale cărui laturi neparalele sunt egale. 4 sm (Atm) Mușchi în formă de patrulater, situat în regiunea spatelui, întinzându-se de la occipital până la claviculă. 5 sm (Atm; înv) Unul dintre cele opt oase ale carpului Si: (înv) trapezoid. 6 sn Aparat format dintr-o bară legată la extremități cu două frânghii fixate în plafon sau de o bară fixă, pe care se pot executa exerciții de gimnastică acrobatică. 7 sn Leagăn improvizat pentru păsări sau animale ținute în colivii sau în cuști.

trapez² sn vz trapeză

trapeză sf [At: AR (1829), 134/43 / V: (înv) ~ez sn / A și: trap~ / E: slv трапеза, ngr τράπεζα] 1 (Șîs sală de ~) Sală de mese într-o mănăstire, într-un castel Si: refectoriu, sufragerie, (înv) trapezare (1), trapezărie. 2 Masă (de sufragerie). 3 (Îvr) Pristol.

trapezion s vz trapez¹

TRAPEZ, (1, 2) trapeze, s. n., (3) trapezi, s. m. 1. S. n. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. S. n. Aparat de gimnastică format dintr-o bară mobilă, legată la extremități cu două frânghii sau cabluri egale în lungime, fixate de plafon sau de altă bară, fixă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări și animale ținute în colivii sau cuști. 3. S. m. Mușchi în formă de patrulater așezat în regiunea spatelui, începând de la ceafă. – Din fr. trapèze.

TRAPEZĂ, trapeze, s. f. Sală de mese (într-o mănăstire); refector, trapezare, trapezărie. – Din sl. trapeza.

TRAPA, pers. 3 trapează și trapă, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. Cai de frunte ce saltă-n loc și trapă. ALECSANDRI, P. III 377.

TRAPEZ, (1, 2) trapeze, s. n., și (3) trapezi, s. m. 1. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. Aria trapezului se află înmulțind semisuma bazelor prin înălțime. GEOMETRIA, P. 207. ◊ Trapez dreptunghi = trapez care are una din laturile neparalele perpendiculară pe direcția laturilor paralele. Trapez isoscel = trapez ale cărui laturi neparalele sînt egale. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară legată la extremități cu două frînghii fixate de un plafon sau de altă bară fixă. ♦ Leagăn improvizat pentru păsări, sau animale ținute în colivii sau în cuști. O mînă tremurătoare se întindea spre trapezul lui [al papagalului] mișcător. ANGHEL, PR. 44. 3. Mușchi așezat pe partea posterioară a gîtului și a umărului.

TRAPEZĂ, trapeze, s. f. (Rar) 1. Sală de mese (mai ales într-o mănăstire); sufragerie, refector. Pescarii trăgeau cu năvoadele subt gheață și se aduceau la cuhnia trapezei crapi de cinci și șase kilograme. SADOVEANU, P. M. 209. Vreți să vă aduc să mîncați aici, ori poate veniți să mîncați la trapeză? CAMIL PETRESCU, O. I 394. Rugă dar pe stareț să adune obștea în trapeză. STĂNOIU, C. I. 107. ♦ Adunare la masă. Masa e gata. Sună clopotul de trapeză. HOGAȘ, H. 54. 2. Masă. Aici în pavilion, nașii noștri luau mesele vara, împrejurul unei trapeze rotunde cu nelipsiții și numeroșii lor mosafiri. GALACTION, O. I 329.

TRAPA, pers. 3 trapează, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din trap².

TRAPEZ s.n. 1. Patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. Aparat de gimnastică format dintr-o bară legată la capete cu două frînghii fixate de plafon. // s.m. Mușchi așezat pe partea posterioară a gîtului și a umărului. // (În forma trapezo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „patrulater avînd baze neegale și paralele”, „(referitor la) trapez (1)”. [Pl. -ze, -zuri, (s.m.) -zi. / < fr. trapèze, cf. gr. trapezion].

TRAPEZ¹ I. s. n. 1. patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. aparat de gimnastică dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. II. adj., s. n. 1. (mușchi) inserat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. 2. (osul) cel mai din afară al carpului. (< fr. trapèze)

TRAPEZ¹ ~e n. 1) geom. Patrulater cu două laturi paralele și neegale numite baze. 2) sport Aparat de gimnastică constând din două coarde verticale, fixate de plafon și unite la bază printr-o bară. 3) Leagăn improvizat în colivii sau în cuști pentru păsări sau animale. /<fr. trapeze, lat. trapezium

TRAPEZĂ ~e f. Sală de mese într-o mănăstire; tricliniu. /<sl. trapeza

trapà v. a porni în trap: caii ce saltă ’n loc și trapă AL. [Onomatopee (v. tropăì)].

trapez n. 1. cuadrilater plan din care două laturi sunt paralele și inegale; 2. aparat de gimnastică dintr’o bară de lemn suspendat între două frânghii.

*trapéz n., pl. e (fr. trapèze, lat. trapezium, care vine d. vgr. trapézion, dim. d. trápeza, masă cu patru picĭoare). Geom. Cŭadrilater cu doŭă laturĭ paralele și doŭă neegale. (Dacă laturile neparalele-s egale, se numește trapez isoscel): suprafața trapezuluĭ se obține înmulțind semisuma celor doŭă baze cu înălțimea. Leagăn compus dintr’un fus mic (70-80 c.m.) legat de doŭă funiĭ și întrebuințat ca aparat de gimnastică. Anat. Un mușchĭ al spinăriĭ (între omoplat și coloana vertebrală).

trápeză f., pl. e (ngr. trápeza, masă). Masa comună saŭ sofrageria la mînăstire.

trapez² (patrulater; aparat) s. n., pl. trapeze

trapeză (refectoriu) s. f., g.-d. art. trapezei; pl. trapeze

trapez² (patrulater, aparat) s. n., pl. trapeze

trapeză (refectoriu) s. f., g.-d. art. trapezei; pl. trapeze

trapez (patrulater, aparat) s. n., pl. trapeze

trapeză (refector) s. f., g.-d. art. trapezei; pl. trapeze

trapez, -ze.

TRAPEZĂ s. refector, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ la o mănăstire.)

TRAPEZĂ s. refector, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ unei mănăstiri.)

trapeză (-ze), s. f. – Sufragerie a unei mănăstiri. Mgr. τραπέζα „masă” prin intermediul sl. trapeza (Murnu, 57; cf. Vasmer, Gr., 143), cf. bg. tărpez, sb. trpeza. Este dubletul lui trapez, s. n., din fr. trapèze. – Der. trapezare, s. f. (refectoriu), din mgr. τραπεζαρεïον, cf. sl. trapezarĭ (Conev 108); trapezărie, s. f. (refectoriu), cu suf. -ie; trapezar(iu), s. m. (persoană care pune masa într-o trapeză).

trapa, pers. 3 sg. trapă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.

TRAPEZ componentă a deltaplanului format din doi montanți și bara de control, servind la pilotarea acestuia.